În fiecare an, politicienii fac un adevărat maraton de cheltuire a banilor publici, existând probabil un clasament al celor care reușesc să irosească inutil cei mai mulți bani. Interesați numai de publicitatea prilejuită de evenimentele sponsorizate și nu de valoarea culturală a acestora, diriguitorii banilor publici se întrec în bugete fantasmagorice pentru evenimentele de propagandă, în vreme ce rareori găsesc câteva mii de lei pentru mișcări culturale menite să creeze noi artiști.
Într-o generalizare forțată, politicienii confundă cultura politică cu politica culturii și fiecare an în care condamnăm la penumbră actul artistic live pentru a promova playback-ul, ne scufundăm în marasmul lipsei de identitate națională. Teatrul, poezia, folkul sau blues-ul subzistă doar pe plan underground, sprijinite ici și colo de sponsori sufletiști. Izgoniți de pe scenele dedicate de spectacolele zgomotoase, artiștii acestor curente culturale se manifestă oriunde mai găsesc o scenă și o stație de amplificare, tot mai deziluzionați de opacitatea angajaților statului la eforturile lor de a readuce spectacolul live în viața noastră normală.
Este foarte dificil să scrii despre acest subiect echidistant și fără să arăți cu degetul spre jocurile de interese care se află în spatele celor scrise. De aceea nici nu pot scrie foarte multe, rămânând imparțial, dar știu și pot să dau un exemplu pozitiv de discernământ în alegerea spectacolelor sponsorizate, și mă refer aici la edilii orașului Gura Humorului, care reușesc cumva să acopere o gamă mai largă de manifestări culturale. De la festivaluri de film la spectacole folk, de la piese de teatru cu și pentru tineri la tabere internaționale de pictură și neuitând niciodată tradițiile Bucovinei, ei sunt gazde primitoare pentru orice proiect serios. Mă întreb dacă e foarte dificil ca și alți politicieni sau administratori să le urmeze exemplul.
Lasa un raspuns