Dar oare dumnealui a auzit de dânsul? Hai că de el poate a auzit, dar oare știe că e senator?!? Atâtea întrebări fără răspuns, atâtea frământări, atâtea nelămuriri… Ca într-un veritabil roman polițist, azi vom porni pe urmele celui mai misterios demnitar politic al Sucevei, deloc celebrul Mihai Neagu. Domnul respectiv e atât de necunoscut încât Aghata Christie, cică l-ar fi vrut al 11–lea negru mititel, pentru celebra sa carte, doar că n-a putut afla suficiente informații despre dânsul, în ciuda abilităților ei excepționale în ceea ce privește documentarea personajelor. Așa că s-a văzut nevoită să scrie doar despre „10 negri mititei” deși, în sufletul ei, a purtat mereu dezamăgirea că n-a reușit să-i de-a viață și celui de-al 11 personaj. Se zvonește că acest chin a mistuit-o într-atât încât, pe patul de moarte, l-a chemat la dânsa pe preotul bisericii St. Mary din Cholsey și a mărturisit, cu lacrimi în ochi, cel mai mare secret al vieții ei: cea mai bine vândută carte a sa trebuia să aibe 11 negri mititei, nu 10, al 11-lea fiind Mihai Neagu, senator de Suceava. Bătrânul preot a deschis cartea, i-a citit rugăciunea de dezlegare a sufletului, a binecuvântat-o, spunându-i în cele din urmă că Dumnezeu lucrează pe căi nebănuite, iar lumea va afla într-un târziu cine e domnul respectiv, și așa bătrâna doamnă a literaturii britanice și-a putut da obștescul sfârșit, cât de cât împăcată.
Anii au trecut și Dumnezeu părea să fi uitat că în loc de 10 negri mititei, trebuiau să fie 11. Lumea își vedea mai departe de viața ei, în fața televizoarelor, a ecranelor de calculator, a tabletelor și a smartphoan-elor. Totul era vis și armonie în ciuda loviturii de stat eșuate din Turcia, a atentatului de la Nisa, sau a acelei zile crunte când Iohanis s-a trezit înainte de 10 (cronicarii au scris despre acea zi, că a fost cea mai grea din tot mandatul președintelui german al României). Domnul Neagu ațipea liniștit în Senat și se apropia de sfârșitul mandatului, fără să bănuiască că divinitatea avea de împărțit ceva cu dumnealui. Dar uite că într-o noapte, prin somn, am auzit o voce: „Draaagoooșșș, Dragooooșșș!” –eu eram convins că e Andreea, care a visat urât și, ca orice urmaș demn de-a lui Adam, am hotărât să mă fac că dorm mai departe.Vocea devenea din ce în ce mai groasă… „Dragooșș! Dragooooșșș!” –eu nimic. O făceam pe mortul în păpușoi. Dar deodată: trosc! – o palmă peste cap. Mă trezesc. Pe fotoliul improvizat din fața patului, un înger cu aripi negre și cu un chip care semăna izbitor de mult cu a lui Ciutacu, stătea picior peste picior și fuma o pipă sub formă de lumânare. „Piei Drace!” –a fost prima reacție, în timp ce mă înarmam cu perna cumpărată la promoție din Carrefor, care e atât de tare că am impresia în fiecare seară că dorm pe cărămizi. „Eu nu sunt cel pomenit!” – zice arătarea și, pocnind din degete, face să-i apară cerculețul ăla strălucitor, specific sfinților și făpturilor îngerești. Camera s-a luminat de parcă chiar mi-aș fi fost schimbat becul ars de două zile. „Eu sunt Arhanghelul Zedechiel, mâna înarmată a Celui de Sus pe Pământ și în afară lui…” A făcut o pauză lungă, așteptând probabil să leșin de bucurie sau de emoție. „Să trăiești!” – e tot ce-am putut îndruga la repezeală. S-a citit pe fața lui că n-a fost prea încântat de răspuns, dar a continuat: „Poruncă grea îți aduc. Scoală-te, ia laptop-ul în brațe, conectează-te la net și caută pe Google care e politicianul cel mai necunoscut și mai leneș din Bucovina. Află și dă de știre la toți alegătorii, să nu cumva să-l mai aleagă ca boii la alegerile următoare. Asta e voia Stăpânului nostru. Amin!”…și-a dispărut. M-am dezmeticit, am stat câteva secunde ca prostul privind fotoliul, mi-am făcut cruce și m-am pus mai departe la somn. N-am închis bine ochii că iarăși simții aripa îngerească peste ceafă, m-a luat Zedechiel al nostru pe sus și m-a trântit pe fotoliul amintit, cu laptopul în poziție de lucru și Google-ul deschis: „LA MUNCĂĂĂ!” – și pentru o fracțiune de secundă, jur că i-a crescut o mustăcioară exact ca a lui Hitler pe fața lui arhanghelească.
Ok! Aveam laptop-ul deschis, dar mă simțeam blocat. Efectiv nu știam pe cine să caut. În mintea mea, mai niciunul dintre onorabilii noștri aleși nu s-a remarcat printr-o activitate excepțională la nivel de administrație centrală. Probabil plictisit, sau uimit de incompetența mea jurnalistică, Arhanghelul Zedechiel a făcut o ultimă minune: din senin literele au prins viață și pe ecran a apărut următorul nume: Neagu Mihai. Eu am dat doar atât: search! Iar restul a venit de la sine.
Așa am aflat că domnul senator Neagu Mihai e un suflet neliniștit. E într-atât de neliniștit încât nici el nu mai știe cărui grup parlamentar aparține. A pornit în frumoasa viață senatorială cu Partidul Conservator. Relația n-a fost una de durată, după un an acesta rupând lanțul de iubire, care a început a rugini (vorba cântecului), nu s-a mai gândit la mine (la PC, n.n.), hotărând ca un adevărat bărbat politic, că ce a fost, nu va mai fi (tot vorba cântecului). Ca o fină observație, așa remarcăm că dl Neagu este un fan al celebrei trupe Generic, inclusiv a lui Dan Ciotoi. Buuuun! 3 luni de zile a fost independent, un burlac adevărat, dar fiind sensibil a dorit în cele din urmă întovărășirea cu cineva, acel cineva fiind UNPR-ul, care părea la acel moment că îi oferă stabilitatea emoțională necesară bunei desfășurări a mandatului de senator, lăsând impresia unui partener cu adevărat serios. Dar nu după mult timp, soarta potrivnică l-a lovit din nou: a prins UNPR-ul în timp ce curta alți senatori independenți. Tristețea aproape l-a pus în genunchi! Durerea era atât de mare, încât din lacrimile vărsate pe obrazul lui senatorial, colegii lui au construit o fântână arteziană a cărui susur spune neîncetat povestea veșnică a vieții și a morții demnității umane, varianta postdecembristă. Din când în când, alte suflete rătăcite beau din acea apă plină de remușcări și în sufletul lor răsar câte două stele căzătoare… una pentru PSD, alta pentru PNL…
Totuși, domnul senator Neagu Mihai, a făcut față acestui dezastru similar Cernobâlului și, pentru alte 3 luni, a fost din nou independent. O tempora, o mores! –ar zice clasicii… Dar divinitatea avea planuri pentru alesul nostru. Fiind suflet ales de popor (și e lucru știut că vocea poporului, e vocea prosti…ăăăă dreptății), acesta a simțit chemarea către cele sfinte, găsind mântuire pentru aproximativ o săptămână în nou înființatul partid a lui Mircea Geoană, Partidul Socialist Românesc. Totul părea minunat! Chestia e că viața senatorului nostru e o adevărată telenovelă, pentru că brusc, în sufletul său a înflorit din nou floarea pasiunii (passiflora incarnata, în latină) pentru UNPR. S-a întors la sânul plin de lapte și miere a militarizatului partid, dar instinctul și Băsescu îmi spune că încă odată și-a luat țeapă…
Cu activitatea mai mult decât invizibilă a acestor ani de mandat, senatorul Mihai Neagu este astăzi membru PMP și nu pare a fi deloc deranjat de faptul că este, de departe, cel mai mare traseist politic din județ.
Dacă ne uităm la fotografia lui, domnul Neagu Mihai, pare un om bun, dar nicidecum un om politic. Din fișa sa de senator, aflăm că a avut chipurile 25 de inițiative legislative (dar sursele noastre, mai mult sau mai puțin divine, ne-au spus că el apare doar ca semnatar, nu ca inițiator propriu zis), 13 interpelări, 9 luări de cuvânt în plen, 3 declarații politice, 2 interpelări adresate primului ministru, una bucată întrebare și una bucată moțiune. Personal, îmi închipui că această modestă activitate politică a fost posibilă doar din cauză că neliniștitul său suflet nu s-a putut adapta unui mediu de lucru ostil, cum e cel al Camerei Senatorilor, unde partidele n-au știut să-l aprecieze la adevărata sa valoare… d`aia mare, mare, mare… tot vorba lu` cântec.
Lasa un raspuns