Și a zis nu știu care: „Să fie alegeri!” și s-au făcut alegeri. Și omul a văzut că-s bune alegerile și s-a gândit să le facă cât mai multe, ca să se sature de ele. Dar omul nu se sătura. Le repeta din 4 în 4 ani, uneori din 5 în 5 ani, asta arătând că omul nu prea are ținere de minte, mai cu seamă că vota cam la fel. Numai aleșii schimbau taberele, dar erau aceiași, cu același caracter și cu aceleași apucături. Dar omul nu vedea asta. El se bucura că îl vede pe alesul său în altă barcă, ca prostul. Pentru că alesul său a ales o barcă frumoasă, sănătoasă, care îți fura ochii și îți întuneca judecata până într-acolo încât uitai că la alegerile trecute era într-o barcă la fel de nouă pe care însă a găurit-o cu al său caracter infect până a scufundat-o și a trebuit să o schimbe.
Și când a văzut Alesul că oamenii nu au ținere de minte a zis: „Lasă că e bine! Că oamenii e proști” și a râs precum hiena râde în fața mortăciunii. Și s-a îmbrăcat în costum nou, a urcat în barca nouă și le-a zâmbit lor ca unor vechi prieteni, deși știa că urmează să-i jupească de 10 rânduri de piele. Iar alegătorul s-a bucurat, pentru că era băgat în seamă și este lucru știut că lumea asta suferă de lipsă de băgare în seamă de la începuturile ei, drept pentru care este foarte ușor de prostit. Și vai nouă câte nenorociri se întâmplă pe suprafața pământului din cauza alegerilor proaste!
Și uite așa se petrece viața noastră, cu o suită de alegeri fără sens, care ne dau ulterior bătai de cap și mari dureri de stomac, mai cu seamă că stomacurile noastre rămân cam la fel de goale indiferent de cine ajunge la putere. Și nu le zice nimeni că ar trebui să ne dea mâncare, bani sau cadouri. Dar ar trebuie sa ofere legi atât de bune încât locurile de muncă să nu mai fie o problemă, economia să duduie și toată lumea să fie fericită. Inclusiv ei, dar nu exclusiv ei. Că aici e durerea. Prea multă exclusivitate au cei din politică, prea sunt primii în toate și prea se bucură de avantaje pe care ar trebui să le resimtă chiar și cel mai amărât om. Pentru că și respectul a ajuns în ziua de azi un „avantaj” de care se bucură cei aleși în relația cu statul, dar nu și omul de rând care trebuie să fie umilit de reprezentanții statului aproape cu fiecare interacțiune pe care o are cu dânșii.
Și da, vin alte rânduri de alegeri și sigur suntem mulți care încercăm o silă grozavă gândindu-ne la ce așteptări avem și ce o să primim. Că așa-i în viață: ca să nu fii dezamăgit, trebuie să nu ai așteptări, dar când vine vorba de viitorul tău, parcă n-are sens să trăiești dacă nu te aștepți la ceva bun de la dânsul.
Lasa un raspuns