de Dragoș Huțuleac
E foarte nesănătos în viaţă să te bazezi pe presupuneri. Acestea nu numai că te încurcă să iei o decizie cum trebuie, dar când pun mâna pe tine, nici nu te lasă să dormi. Sunt mai ceva ca o soţie cicălitoare sau ca un soţ prostălău. Pentru că bărbaţii numai aşa pot deveni cicălitori: dacă sunt prostălăi. Dar să revenim..
Presupunerea are abilitatea asta incredibilă de a se înşuruba în creier şi, pornind de la ea, construieşti nişte scenarii cât se poate de logice, dar pentru că sunt lipsite de baza solidă a adevărului, te fac să iei decizia greşită. Pentru că adevărul nu se află în presupuneri ci în fapte. În ceea ce s-a întâmplat, în ceea ce deja s-a făcut. Pe baza a ceea ce s-a întâmplat sau s-a făcut, putem emite judecăţi. Care şi astea pot fi greşite. Pentru că nu ştim ce a stat în spatele deciziei de acţiona a celui care a făcut…fapta. Dar oricum, „fapta” este ceva „palpabil”, presupunerea: nu!
Spun asta pentru că 2023 este an preelectoral. Spiritele se vor incinge din nou, lumea va face din nou partizanat politic, societatea va fi iarăşi divizată iar oamenii se vor urî între ei plecând de la presupuneri şi de la expresia: „ce-ar fi fost dacă”. Ei bine, ultima expresie poate fi combătută simplu: „n-a fost!”…iar dacă n-a fost, nu are rost să mai discutăm. Decât dacă o facem destins, la o bere Suceava sau un pahar de vin, cu zâbetul pe buze şi în suflet. Altfel, orice discuţie care pleacă de la „ce-ar fi fost dacă” e lipsită de sens.
În schimb, presupunerile, că ele dau dureri de cap, vor fi greu de combătut. V-am zis, contrucţia scenariului care are la bază presupunerea este logic. De aia e greu să-l contrazici pe „presupunător”. El îşi argumentează corect afirmaţiile. Doar că plecând de la o supoziţie care nu are un suport faptic, palpabil, real, face ca tot efortul său demonstrativ să vină din eter şi să zboare în eter fără a a lăsa ceva concret în urmă, decât nişte stări confuze care nu fac bine nimănui, îndeosebi societăţii. Aşa te trezeşti că votezi cu PP-DD, USR, AUR, PRM şi cine ştie ce alte găselniţe electorale.
Pentru a evita discuţiile inutile şi disconfortul creat de acestea, cel mai cuminte este să ne folosim de statisticile INS-ului şi memoria personală şi să ne răspundem la nişte întrebări simple: când am avut creştere economică constantă, când am avut inflaţia scăzută, când a fost raportul euro/dolar/ leu rezonabil, cand am avut cea mai mică rată de somaj, cand am exportat mai mult, etc! Chiar dacă răspunsurile nu o să ne placă, măcar vom alege bazându-ne pe ceva palpabil. Şi va fi mult mai bine decât acum, când alegem pe bază de presupuneri şi de emoţii care vin la pachet cu ele.
Lasa un raspuns