Senatorul PSD Virginel Iordache, a transmis un mesaj cu ocazia împlinii a 169 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. Profesorul sucevean susține că se cuvine, ca la ceas aniversar, să-i mulțumim marelui poet pentru opera sa, pentru dragostea ce ne-a purtat-o și pentru încrederea pe care ne-a acordat-o ca popor.

 

Redăm în continuare mesajul integral transmis de Virginel Iordache:

 

După cum bine știm, pe 15 Ianuarie sărbătorim ziua de naștere a poetului național Mihai Eminescu, zi declarată în cinstea lui și Zi a Culturii Naționale.
Personal, îndrăznesc să-l consider pe marele Eminescu cel mai complet om al culturii românești. Un poet cu talent înnăscut, cu o cultură vastă, cu aplecare spre tot ce înseamnă taină, cunoaștere, semnificație, pentru tot ce înseamnă românism. După cum spunea Alexandru Vlahuță „Niciodată nu s-a văzut la noi un temperament de artist completat de-o cultură aşa de vastă şi de o originalitate atât de marcantă. În poezia noastră dulceagă şi destul de ofticoasă, versul lui Eminescu se detaşează într-un relief izbitor. Simţi îndată că ai de-a face c-un reformator … E o necunoscută vibrare de gândire şi de sentiment. Altă limbă, altă viaţă, cuvintele au suflet, culoare, formă, fiecare epitet e o explozie de lumină. Ce vigoare extraordinară şi ce frumuseţi ritmice, neatinse încă până la el!”
Fără îndoială că o dovadă în plus a complexității sale, pe lângă poezie, o reprezintă activitatea sa gazetărească, unde demonstrează o capacitate uimitoare de înțelegere a realităților social-politice ale vremii, scriind niște texte extrem de profunde, care au reverberații până în zilele noastre. Pe nedrept trecute într-un plan secund în ceea ce privește opera eminesciană, articolele sale din „Timpul”, „Curierul de Iași” sau „Convorbiri literare”, ne pun față în față cu un mare patriot și un bun cunoscător al realității politice, care pune țara înainte de toate. Iar când vine vorba de politică, așa ar fi corect, ca interesele țării să primeze în orice situație.
Dacă aruncăm o scurtă privire asupra articolelor sale politice, vom observa actualitatea lor, deși sunt scrise acum mai bine de 130 de ani. Vorbim aici de o realitate care ar trebui să ne sperie, datorită faptului că deși au trecut atâția ani de la scrierea articolelor respective, ea este mai vie ca oricând în societatea românească. Iată câteva exemple:
„Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, o domnie străină, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă legal, în realitate inegal. Şi, în această luptă, nu învinge cine-i tare, nobil sau eroic; învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun, cel fără scrupul faţă de concetăţenii săi, cel pentru care orice apărare a muncii e o piedică pe care va tinde a o răsturna, pe cale legiuită sau pe cale piezişă.” (ziarul „Timpul” din 20 februarie 1879).
„Din momentul în care luptele de partid au degenerat în România în lupta pentru existenţa zilnică, din momentul în care mii de interese private sunt legate de finaţe sau de căderea unui partid, nu mai poate fi vorba de neatîrnarea politică a diferitelor grupuri care-şi dispută puterea statului. Din momentul în care interesul material de-a ajunge la putere precumpăneşte, o spunem cu părere de rău: lupta egală în ţară şi Parlament, nu mai e decît manipulul unor ambiţii personale, al unor apetituri, pe cât de nesăţioase, pe atât de vrednice de condamnat.” (ziarul „Timpul” din 19 septembrie 1880).
„Trebuie ca, cu toţii, să ne dăm seama de cauzele ce tulbură societatea, de elementele ce împiedică redobândirea echilibrului pierdut şi să le combatem cu curaj şi străruinţă. Dintr-un principiu tutelar, principiul egalităţii înaintea legii, s-a făcut o armă de război între clase; toate condiţiunile sociale s-au surpat şi s-au amestecat într-un fel de promiscuitate; spiritul public a luat o direcţiune foarte periculoasă; tradiţiunile ţării s-au uitat cu totul; o clasă nouă, guvernantă, s-a ridicat, fără tradiţiuni şi fără autoritate, încât ţara cea mare, temeiul şi baza naţionalităţii noastre nu-şi găseşte conştiinţa raporturilor politice cu cei ce o guvernează; drepturile politice au devenit un instrument de ambiţiune, de îndestulare a intereselor particulare; în locul sentimentului public dezinteresat avem pasiuni politice, în loc de opţiuni avem rivalităţi de ambiţii; toleranţa pentru toate interesele cele mai vulgare şi cele mai de jos este morala ce distinge astăzi lumea politică de la noi.” (ziarul „Timpul” din 4 ianuarie 1881).
„Străini superpuşi fără nici un cuvânt naţiei româneşti, o exploatează cu neomenie, ca orice străin fără păs de ţară şi popor (…) Acest spectacol al exclusivei stăpîniri a unei rase şi decăzute şi abia imigrate asupra unui popor istoric şi autohton e o adevărată anomalie, căreia poporul istoric ar trebui să-i puie capăt, dacă ţine la demnitatea şi la onoarea lui.” (ziarul „Timpul” din 9 august 1881).
Acestea sunt doar câteva fragmente din zecile de articole scrise de Mihai Eminescu cu privire la realitatea social-politică de la sfârșitul secolului XIX și am convingerea că dacă nu am ști când au fost scrise, am crede că au fost scrise un ziarist incredibil de bun, acum câteva zile.
Având în vedere moștenirea culturală excepțională pe care marele Mihai Eminescu a lăsat-o țării, se cuvine ca la ceas aniversar să-i mulțumim pentru opera sa, pentru dragostea ce ne-a purtat-o și pentru încrederea pe care ne-a acordat-o ca popor. Pentru noi toți, Eminescu va rămâne un model cultural, a cărui genialitate transcede nemurirea.

 

Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.