Artistic, povestea sună aşa: „Marginea, în ţarcul de 422 de hectare amenajat special pentru creşterea mistreţilor, toate speciile de animale trăiesc laolaltă, ca o comunitate, fără a se deranja una pe cealaltă. Pâlcului de cerbi veniţi să se înfrupte din bunătăţile aduse de pădurari şi lăsate în poiană i se alătură curând un grup mult mai numeros, dar mai ales mai zgomotos, de mistreţi. Sosirea lor e anunţată de duduitul ritmic al copitelor lor pe pământ, de trosnetul crengilor rupte în cale şi de grohăitul scurt, nerăbdător să ajungă la mâncare. Cerbii nu se sperie câtuşi de puţin de tumultul care se face simţit în pădure. Le cunosc obiceiurile mult prea bine. Calmi, continuă să îşi ia masa, doar ceva mai atenţi la zgomotele din jur, pentru ca nu cumva gălăgia porcilor să atragă şi alte vieţuitoare, periculoase pentru ei. Vreo 40 de porci mistreţi îşi fac apariţia în poiană şi cu o hărnicie de speriat se apucă să radă tot ce a fost lăsat în urmă de îngrijitori, mergând pe firul mâncării, răspândită sub forma unui şarpe unduitor prin iarbă.În liniştea serii se aude trosnetul fălcilor lor puternice, fărâmiţând mâncarea şi pleoscăitul de plăcere al limbii lor, în timp ce înfulecă cu o plăcere nedisimulată granulele cumpărate special pentru a-i hrăni. Din când în când, un porcuşor mai îndrăzneţ atentează la mâncarea din faţa unui mistreţ mai bătrân sau a unei femele masive, care fără a sta mult pe gânduri se repede cu botul spre el, ameninţător, încât tânărul o ia la goană, guiţând speriat. Scena se repetă iar şi iar, cu alţi protagonişti, pentru că mereu câte unuia i se pare că mâncarea de la botul celuilalt e mai bună. În acest timp, căprioarele şi cerbii îşi continuă masa, printre godacii ce mişună de ici colo, care nici măcar nu mai ridică capul din pământ, pentru a nu rata vreo bucăţică de mâncare. Molfăitul lor zgomotos şi grohăiturile de încântare care se aud din când în când îi atrage şi pe alţii, care apar din tufişurile pădurii, pufăind zgomotos. Acelaşi zgomot e ca o invitaţie la masă şi pentru alte animale. Două vulpi roşcate se strecoară precaute din pădure, privind în toate părţile. Atente la orice mişcare, ochesc locurile în care nu a ajuns încă turma zgomotoşilor mistreţi şi se reped acolo, pentru a înfuleca rapid. Masa nu le tihneşte mult. E de ajuns ca unul din noi să facă o mişcare, pentru ca urechea fină a vulpii să o capteze. Imediat ridică privirea, ne găseşte şi ca o săgeată de foc dispare în pădure, la adăpostul desişurilor.Vieri imenşi, singuratici, îşi fac apariţia la urmă, când corul zgomotoşilor lor semeni dispare în pădure. În întunericul care se lasă ei se descurcă să simtă mâncarea lăsată în urmă de grăbiţii mistreţi mai tineri. Spinările lor ţepoase se văd în lumina albă a stelelor ca a unor uriaşe animale preistorice ce dominau Pământul.”
Tehnic şi comercial, e cam aşa: „În cadrul Complexului de creştere intensivă a vânatului – din ţarcul Marginea, se organizează partide de vânătoare ce aduc bani frumoşi Direcţiei Silvice Suceava. Se încasează sume semnificative pe fiecare trofeu de animal, preţurile variind de la câteva sute de euro în cazul animalelor mici, la câteva mii de euro pentru trofeele mari. Solicitările sunt diverse, partide de vânătoare organizându-se atât pentru politicieni, bancheri, diverşi oameni de afaceri români sau din străinătate, cât şi pentru renumiţi vânători localnici (…). Trebuie să vă spunem că, mistreţul sau porcul sălbatic este o specie cu efective numeroase pe teritoriile ţarcului Marginea. Exemplarele de până la vârsta de 1 an se numesc purcei, iar până la doi ani se numesc godaci. După vârsta de doi ani masculii se numesc vieri iar femelele – scroafe apte pentru reproducere. Vierul cu o vârstă de peste 7 ani se numeşte vier capital sau solitar deoarece traieşte separat de cârduri, pe care le însoţeste numai în perioada de împerechere.”
Ospăţuri la „Marginea” Sucevei cu bucate alese
Pe surse, e cam aşa: Preţuri – purcel 200 euro, femelă 600 euro, vier minim 1.000 euro. Surpriză! La ţarcul Marginea femelele – scroafe au înclinaţii spre lesbianism. De ce? Nu prea sunt masculi vieri, pentru că, trăind solitar, nu-i mai vede nimeni. Sunt plecaţi în deplasare “spre cele veşnice” la 50 km distanţă de ţarc, dispărând tocmai din cauza preţului de 1.000 euro/exemplar. Foste sau actuale oficialităţi, dacă nu primesc „pachete cu caltaboşi”, pot avea câte un festin vânătoresc, la o pensiune turistică cu circuit închis din Mitocul Dragomirnei. Moka!
Lasa un raspuns