Nu este nicio noutate faptul că multe dintre lucrurile care se învață în școală, la liceu sau în facultate (precum și modul în care se învață) nu prea mai au legătură cu „viața reală”, care s-a schimbat substanțial față de acum 10, 20 sau 50 de ani. Cât despre ce se învață, nu am nicio problemă cu derivatele și integralele (chiar dacă nu mi-au plăcut și nu mi-au folosit și nici nu cred că îmi vor folosi vreodată în această viață sau în următoarele…), dar mi-ar fi plăcut să ies de pe băncile școlii știind să vorbesc în fața clasei, să îmi gestionez eficient timpul și alte resurse, să îmi înțeleg emoțiile ș.a.m.d.

De asemenea, cred cu tărie că toţi elevii au şanse egale şi ar trebui ajutaţi să-şi cunoască meseria potrivită încă de mici, la fel cum cred că există astăzi multe materii nefolositoare în școlile din țară.

Astăzi, privind rezultatele mai mult decât jalnice de la simulările naționale pentru Bacalaureat, avem confirmarea că ne mințim singuri atunci când vine vorba de calitatea învățământului din țara noastră.

Există o imagine pe care, atât cadrele didactice, cât și elevii încearcă să o afișeze, imagine deloc reală.

În realitate există în fiecare clasă câțiva elevi „buni”, iar restul sunt considerați „slabi”, iar prea puțini profesori reușesc să îi facă pe elevi să își dorească să fie și ei „buni”.

Tot în realitate, la școală se predau materii deloc folositoare în viață și au loc activități care nu îi ajută decât pe profesori să afișeze o imagine de buni dascăli.

Astfel, consider că aceste rezultate dezastruoase sunt și din cauza faptului că elevii nu au posibilitatea să se axeze pe un singur domeniu, iar la școală li se predau materii care doar le ocupă din timp și le permit să nu fie concentrați pe materiile de BAC, acest examen, fără de care, viitorul unui copil rămâne blocat.

În Franța, de exemplu, copiii se axează pe patru domenii principale: franceză, matematică, științe exacte și științe umane. Materiile sunt cuplate în domenii interdisciplinare, astfel că elevii învață: istorie/geografie/educație fizică sau științe/tehnologie, arte/muzică, limbi moderne, matematică, franceză și educație fizică.

Pentru că sunt elevi care detestă matematica și iubesc limba română, și invers, consider că e de datoria fiecărui profesor să muncească cu toți la fel și să îi aducă pe toți la momentul în care sunt capabili să obțină măcar nota 6, să îi privească pe toți la fel, indiferent de funcțiile pe care le dețin părinții acestora.

Toate acestea pentru că profesorii chiar pot schimba vieți și pot decide viitorul elevilor lor. Profesorii sunt părinții de la școală, ceea ce înseamnă că fiecare elev este copilul său. Astfel, te întrebi, ce părinte nu își dorește o carieră frumoasă pentru copilul său?

În arhiva mea personală există o filmare cu mine de la vârsta de 6 ani în care, fiind întrebată ce vreau să mă fac când voi fi mare, am răspuns că vreau să lucrez la televiziune. Am știut dintotdeauna că m-am născut să fiu jurnalist, poate de aceea astăzi îmi iubesc profesorii de la liceul la care am învățat, chiar și pe cei care au încercat să îmi omoare visul.

Există însă și elevi care nu sunt convinși în legătură cu meseria pe care își doresc să o practice și tocmai în ei profesorii trebuie să vadă potențialul, să îi ajute să se descopere și să îi încurajeze.

În spatele materiilor plictisitoare și a discuțiilor nefolositoare, în spatele „școlii altfel” și a altor activități de imagine, se află BAC-ul, acest examen care poate dărâma vise și poate spulbera viitorul.

Așadar, măcar în al 12-lea ceas să se dea „BAC-ului ce-i al BAC-ului”!

Pentru elevi am un singur mesaj: să aibă multă ambiţie şi optimism. Să ţină mereu capul sus, să aibă încredere în ei şi să zâmbească. Să nu uite că totul va fi bine dacă ei vor asta.

 

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.