Scrisul, ca o rugăciune

Viața nu decurge niciodată așa cum dorim fiecare dintre noi și asta tocmai deoarece fiecare și-o dorește altfel iar rezultatul obținut este mereu ”cel mai mic divizor comun” al tuturor acestor vise. Oamenii se împart în două categorii, cea mai mare este a acelora convinși că e de ajuns să vrea ceva ca acel lucru să se întâmple iar ceilalți, mult mai puțini, cred că e de ajuns să accepte ceea ce li se întâmplă ca pe lucrul pe care l-au dorit.
Pentru că voi lipsi din țară o perioadă îndelungată, am luat decizia să încetez colaborarea cu Suceava Live deoarece pentru mine ”scrisul” este ceva care se face cu sufletul, în beneficiul acelora care vor să gândească sau să se bucure de frumos, iar acest gen de scris nu poate fi făcut de departe, din afara vieții societății bucovinene. Nu pot, chiar dacă aș vrea, să scriu despre ceva ce n-am văzut sau simțit ca unii renumiți ”formatori de opinie” ai presei sucevene. Sunt convins că ”râșniți” între pietrele de moară ale politicienilor și presei veți avea foarte puțin timp să regretați lipsa articolelor mele menite să fie veșnic ”flori” care nu aduc primăvara.
Despre ce voi face atunci când voi reveni în țară este mult prea devreme să discutăm dar vă promit să mai trimit câte un articol sau două atunci când voi avea materialul necesar ca să le scriu, indiferent dacă vor fi despre dorul de casă sau altceva. Dacă vor fi sau nu publicate este însă problema redactorilor care, până azi mi-au fost colegi. Această decizie este rezultatul respectului pe care îl port cititorilor mei pe care nu-i pot obliga să accepte articole ”pe surse” de la cineva care este indisolubil legat de realitatea imediată.
Doresc tuturor cititorilor Suceava Live, multă sănătate și să ne vedem sănătoși atunci când voi reveni. Le mai doresc să aibă parte de îndeajuns de mult bine în viață încât să nu mai fie nevoie să ”audă” de el.