Se ia o viață: a mea, a ta sau a altuia. Se dă la puricat și se descoperă că ești, sunt sau e un ratat. Se stă pe gânduri, se judecă, se pun semne de întrebare, se crucește și se emit concluzii. Uneori se intră chiar în depresie.

Unii mai emotivi se gândesc chiar la sinucidere, alții se gândesc să sinucidă pe alții și unii doar se gândesc. La ce, nici ei nu sunt siguri, dar o fac intens. Mai este o categorie care se scarpină în fund în timp ce meditează. Cică le stimulează creativitatea. Cert e că nereușita în viață ne face să ne putem unele întrebări.

Ratarea e ceva relativ și depinde din ce punct de vedere privești lucrurile. Unii văd jumătatea plină a paharului, alții doar pe cea goală. Niciodată nu poți fi cu desăvârșire ratat dacă ai atitudinea potrivită. Practic, dacă înțelegi din fiecare experiență în parte ceea ce trebuie, orice nereușită din prezent se va transforma într-un punct forte pe viitor, pentru că nu vei mai repeta greșeala

Oamenii se ratează cel mai adesea din pricina lipsei de implicare în propria viață. Preferă să se implice mai mult în viața altora decât în cea proprie. E greu să te implici în propria viață pentru că asta presupune să acționezi și să-ți asumi responsabilitatea pentru ceea ce faci. Spaima de a greși ne ține cel mai adesea pe loc. În timpul acesta, cei care își înving temerile, trec pe lângă noi și ne-o iau înainte. Cel mai adesea îi invidiem, deși mult mai sănătos pentru psihicul nostru ar fi să-i admirăm. Invidia nu doar că ne ține pe loc, dar ne face să și regresăm.

Alt motiv de nereușită este lipsa de seriozitate în ceea ce faci. Pentru că acțiunea, dacă nu e dublată de seriozitate, sfârșește tot în ratare. Degeaba începi să faci ceva din care ai satisfacții materiale și spirituale, dacă nu o faci cu seriozitate. Una dintre cele mai utile lecții de viață mi-a fost oferită de un interlop. Stăteam ca oamenii la o afinată și îl trăgeam de limbă cum a reușit să facă așa un purcoi de bani. Cică: „Poți face bani din orice. Poți vinde numai cuie toată viața și să te îmbogățești, important este să fii un vânzător serios de cuie. Omul să știe că se poate baza pe tine și că la tine găsește cele mai bune cuie de pe piață”. Bineînțeles că el vindea țigări de contrabandă, dar chiar era serios în ce făcea. Era incredibil de implicat în propria viață.

Comoditatea e un alt impediment în calea reușitei. Un amic (amic nu e tot una cu prieten), care la un moment dat avea o avere evaluată la circa 16 milioane de euro, susținea că el și-a permis acest lux abia după primele 2 milioane de euro. Și nu se referea la comoditatea materială oferită de bani, ci la comoditatea de a se trezi la ora 9 dimineața…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.