Sfânta Treime este sărbătorită de Biserică după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, sau a Rusaliilor.
Praznicul Sfintei Treimi a fost aşezat a doua zi după Pogorârea Sfântului Duh, când se descoperă oamenilor şi a treia Persoană a Preasfintei Treimi, Sfântul Duh, pentru a arăta că mântuirea oamenilor este lucrarea lui Dumnezeu, Unul după fiinţă, dar care are trei feţe sau ipostasuri, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Dogma despre Treimea dumnezeirii este fundamentală şi are implicaţii asupra întregii învăţături creştine, Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi, care a fost dăruit comunităţii apostolice primare, a înzestrat Biserica cu tot ceea ce era necesar organismului creştin: propovăduirea Evangheliei, Sfintele Taine, harismele, diaconia.
Existenţa istorică şi orice acţiune sacramentală depind de la întemeierea Bisericii de invocarea Duhului Sfânt.
Învăţătura despre Sfânta Treime este greu de înţeles, spune arhimandritul Cleopa Ilie, dar este spre folosul nostru să înţelegem câte ceva.
Este absolut necesar să cunoaştem despre Sfânta Treime cât este cu putinţă omului. Dar oricât am învăţa, nu-i destul căci nici îngerii, nici heruvimii, nici serafimii nu pot dogmatisi şi teologhisi despre Preasfânta Treime, însă toţi suntem datori să învăţăm cât putem, arăta părintele Cleopa.
Persoanele Sfintei Treimi sunt Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Tatăl este nenăscut şi nu are cauză. El este izvorul celorlalte două persoane. Fiul este născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, precum se naşte cuvântul din minte, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi Se trimite în lume prin Fiul. scrie agerpres.ro.
În privinţa ipostasurilor Preasfintei Treimi, părintele Cleopa îl citează pe Sfântul Vasile cel Mare, care zice: „un curcubeu care se formează din razele puternice ale soarelui, ce cad asupra unui nor care e plin de apă şi de rouă, dă la iveală o mulţime de culori; dar noi vedem că aceste culori se deosebesc, una fiind galbenă, alta albastră, alta roşie, alta portocalie, dar niciodată nu putem înţelege unde se unesc ele şi de unde până unde ţine galbenul, de unde până unde portocaliul sau verdele; aşa se înţeleg şi ipostasurile Sfintei Treimi: ele se unesc şi se pare că se amestecă. Dar nu, nu se amestecă, ci păstrează fiecare însuşirea sa. Dar fiinţa este una. Şi noi nu putem pricepe cât sunt de unite; ştim doar atâta: că sunt unite, dar nu se amestecă, şi se împart, dar fără să se despartă după fiinţă”.
O imagine a Sfintei Treimi suntem noi oamenii care avem minte, cuvânt şi duh, căci suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Creştinul este şi trebuie să fie permanent un locaş al Presfintei Treimi. Tatăl se sălăşluieşte mai ales în voinţa noastră. Iisus Hristos Cuvântul se odihneşte în mintea noastră. Iar Duhul Sfânt, pe Care Îl primim la botez, se odihneşte în inima noastră, arată părintele Cleopa Ilie.
Arătând cât se poate despre Sfânta Treime, părintele Cleopa aduce aminte de rugăciunea unui mare cuvios, Sfântul Ioanichie cel Mare, pe care acesta o rostea neîncetat: „Nădejdea mea este Tatăl; scăparea mea este Fiul; acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă Ţie!” (surse: vol. „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, 1996; Dicţionarul de Teologie Ortodoxă, 1994), relatează psnews.ro.
Lasa un raspuns