Fostul președinte al Comisiei juridice din Senat a arătat că astfel de dosare care la început creează tam-tam, dar care sfârșesc lamentabil (prin clasări sau prin restituiri la parchete, pentru refacerea rechizitoriului) dau impresia că au fost făcute tocmai ca să servească drept muniție pentru demonizarea unor persoane publice sau chiar pentru a fi folosite ca mijloace de șantaj de către procurori.
„În primul rând, se creează aparența unor dosare penale care să susțină toate acele blamări publice, achele imagini negative, acele etichete care se pun pe anumite persoane publice care pică la un moment dat în dizgrația celor care au puterea (nu mă refer neapărat la funcții în mod formal, ci la cei care exercită în mod concret actul de putere, prin instrumente legale de care abuzează), iar pe de altă parte sunt și o formă de șantaj: oricând putem activa un dosar penal, oricând te putem trimite în judecată, oricând putem institui măsuri preventive, oricând ești la mâna noastră”, a detaliat Șerban Nicolae.
În continuare, parlamentarul social-democrat a arătat cum procurorii recurg rapid la soluția de clasare ca să evite acuzații privind modul de instrumentare a unor dosare.
„La un moment dat, însă, atunci când se pune problema în mod concret a unor investigații cu privire la modul în care se organizează managementul în asemenea instituții, modul în care se instrumentează cauzele, durata unor anchete, modul de desfășurare a lor (mai ales în condițiile în care sunt, totuși, foarte multe restituiri de cauze de pe rolul instanțelor către parchete pentru nelegalitatea actelor procedurale din timpul investigației), pot să iasă la iveală o serie de abuzuri, de întârzieri, și să nu existe niciun fel de justificare procesuală pentru faptul că un dosar început acum doi ani pentru o presupusă evaziune fiscală (infirmată de ANAF – în sensul care s-au plătit taxele și impozitele aferente și n-a existat niciun fel de problemă din punct de vedere fiscal) rămâne, totuși, într-un sertar al DNA, fără niciun fel de soluție. Atunci când apare riscul ca aceste lucruri să iasă la iveală în mod concret și să nu se găsească o explicație plauzibilă, procurorii se grăbesc cu clasarea. Eu cred că acesta nu o să fie singurul caz, ci cred că va fi soarta multor dosare care zac de foarte multă vreme în sertarele DNA. Pentru că, din punctul meu de vedere, a fost o practică aceasta de a ține la sertar oricând un instrument politic, de propagandă și manipulare, la adresa unor personalități publice (politice sau nu)”, a explicat Nicolae.
Întrebat dacă această clasare cu multe semne de întrebare a dosarului lui Victor Ponta poate constitui un argument pentru Legea răspunderii magistraților, Șerban Nicolae a răspuns: „Nu neapărat”. Senatorul a preferat să se concentreze pe faptul că astfel de practici ale procurorilor pun într-o lumină proastă sistemul judiciar din România.
„Modul în care se uzează de ținerea unor dosare atâta vreme, faptul că se lansează în spațiul public acuzații și se manipulează informația, în așa fel încât să se pună eticheta de «penal» sau «persoană cu probleme penale» sau «persoană cu suspiciuni de furt» – pentru că la noi TFL-iștii (tinerii frumoși și liberi – n.r.) pun eticheta de «furt» la orice fel de faptă penală; o s-ajungă și la viol să pună eticheta de «furt» – este, totuși, în neregulă și un caz grav care nu se întâmplă decât la noi. Nicăieri în lume nu se țin dosarele câte 2-3 ani fără niciun fel de act procedural, pentru ca la final – când există riscul să dea cineva socoteală – procurorii să dea repede o soluție de clasare, pentru că știau de la bun început că nu au elementele constitutive ale unei fapte penale, că nu au vreun element de vinovăție și în general că nu există o lucrare penală serioasă în asemenea situații”, a încheiat PSD-istul.
Lasa un raspuns