Aseară a debutat ediţia 2015 a Festivalului Internaţional de muzică Blues Con-Fusion, dedicată memoriei lui Fani Adumitroaie, în grădina amenajată special pentru acest eveniment la Gârla Morii.

Riscurile spectacolelor în aer liber se ştiau încă de la pregătirea evenimentului dar nimeni nu s-a aşteptat la valul de frig care a năvălit asupra Sucevei în acest sfârşit de mai. Trecând peste toate inconvenientele, spectatorii au stat să se bucure de muzică foarte bună până târziu în noapte.
Deschiderea spectacolului au făcut-o Vali Răcilă şi Raul Kusak cu o perindare printre stilurile americane de blues, într-o interpretare strălucitoare. SerBlues a fost covârşitor, atât ca voce cât şi ca tehnică pe multiplele sale chitări, o adevărată enciclopedie ambulantă a fenomenului blues. Despre Raul Kusak nu pot spune nimic ce nu s-a spus deja, orice cuvânt care nu face parte dintre superlative fiind incorect faţă de ce reuşeşte el să transmită publicului de fiecare dată când se aşază în faţa clapelor. Alăturarea celor doi a dezmorţit publicul pregătindu-l pentru ce avea să urmeze.
A urmat Joe Rusi Trio & Friends aducând cu ei ritmuri antrenante şi o evidentă plăcere de a cânta. Pe lângă cei doi membri norvegieni ai trioului său, Joe a venit însoţit de Inge Zvege, clăpar, vocalist şi un foarte bun utilizator de muzicuţă care a adăugat plusvaloare la melodiile prezentate pe scena festivalului. Un moment important în programul serii a fost şi prezenţa pentru al doilea an consecutiv a micului toboşar Teo Cuşnir care a cântat împreună cu Joe Rusi şi norvegienii săi o melodie în timpul căreia a susţinut un solo de mare virtuozitate. Nu putem să nu menţionăm vocea deosebită a toboşarului formaţiei, Kjell Martin Sirnes şi nivelul foarte bun al basistului Frank Overland fără de care spectacolul n-ar fi fost complet. Cum aţinut să sublinieze Joe Rusi, cam asta a dorit să promoveze Fani Adumitroaie, bucuria de a cânta şi prietenia care se leagă între oamenii veseli şi părerea mea e că seara de ieri a reuşit să facă exact acest lucru.
Oficial seara s-a încheiat cu proiectul 50/35 al lui Rareş Totu & Friends. Acest proiect este total nou fiind prilejuit de faptul că preţuitul blues man împlineşte în acest an 50 de ani de viaţă şi 35 de activitate artistică. Proiectul s-a bucurat de participarea vocalistului american Dean Bowman a cărui interpretare personală a adăugat culoare pieselor. În afara prietenilor instrumentişti aduşi pe scenă, Rareş a prezentat în premieră două tinere foarte talentate, Alina Carmen şi Aminda a căror prestaţie a fost meritorie. Sentimentul cu care am rămas după acest proiect este că talentul lui Rareş este covârşitor, indiferent de linia melodică abordată.
Recunosc că personal n-am rezistat pentru a vă putea povesti ce s-a întâmplat la jam session-ul care a început după ora 2 dimineaţa şi a ţinut până după ora 4. Am aflat doar că la el au participat foarte mulţi artişti, unii chiar nefiind pe afişul festivalului. Oricum, vă dau întâlnire deseară în acelaşi loc. Am adăugat cu voia dumneavoastră, fotografiile Lăcrămioarei Gavrilovici căreia îi mulţumim din nou pentru bunăvoinţa de a ne lăsa să le folosim.
Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.