De cele mai multe ori, situația financiară i-a făcut să stea departe unii de alții, acest lucru afectându-le viața de familie, oricât ar încerca să ascundă acest lucru. Depărtarea i-a înstrăinat, chiar dacă în inimile lor mai păstrează bucuria clipelor petrecute împreună, la începutul relației. Cel mai adesea rezistă împreună datorită copiilor și pentru ei pozează într-o familie fericită atunci când au ocazia să stea mai mult timp laolaltă, de sărbătorile de iarnă sau în luna august. În restul timpului, sunt simple cunoștințe care vorbesc mai des la telefon sau pe Facebook. Unii duc o viață paralelă, alții sunt măcinați de dor și de singurătate, altora poate li se pare firească o astfel de viață având în vedere că sunt atât de mulți care trăiesc la fel. Cert este că nimic nu mai este la fel după câțiva ani petrecuți separat. Fiecare îl bănuiește pe celălalt de multe lucruri mai mult sau mai puțin adevărate, fiecăruia i se pare că celălalt a ales varianta ușoară, fiecare dintre soți acumulează dezamăgiri și frustrări. De cele mai multe ori, aceste suferințe nu ajung să le mai discute. Timpul este prea scurt când sunt împreună ca să-l piardă cu prostii. Încearcă în perioada respectivă să fie un cuplu, care reînvață să se iubească, să se respecte reciproc. Când li se pare că au reușit… e gata concediul… din nou brațe nevăzute îi despart unul de celălalt. Am discutat săptămâna aceasta cu membrii a patru cupluri care sunt în această situație. Am convenit de comun acord să folosim nume fictive pentru ca mărturisirea lor să fie cât mai sinceră.
Monica și Radu (32 ani – 36 ani, Suceava)
Monica: „Soțul meu este plecat de șase ani în Italia. Până să apară Raul, ne-am descurcat acasă cu toate cheltuielile. Cum a apărut copilul, numai nu reușeam să facem față cheltuielilor lunare. După un an, aveam datorii de peste 4.000 de lei la asociație și peste 10.000 de lei la cunoscuți. A trebuit să plece. Primul an, cât a fost plecat, a fost incredibil de greu. Noi ne luasem din dragoste și din liceu nu mai stătusem departe unul de altul. Aproape mă uscasem de dorul lui. Când a venit în august, am plâns de bucurie în brațele lui patru ore. A fost ultima vară când ne-am simțit aproape unul de altul. Următorul an, l-am simțit mult mai rece. Am simțit schimbarea la trei luni după ce a plecat din nou. Deja nu mă mai suna în fiecare dimineață să vadă ce facem, iar peste zi vorbeam extrem de rar. Numai seara ne suna să ne zică noapte bună. Asta face și acum. Dar cam la asta se rezumă relația noastră. Mă sună, îmi trimite bani și facem sex în august. Dragoste nu mai știm să facem unul cu altul. Recunosc că l-am înșelat. Cred că și el o face în Italia. Nu am ce să-i reproșez. Îl înțeleg în privința asta. Probabil și el simte că am fost cu alții, dar nu ne zicem nimic. Preferăm să ne bucurăm cum putem unul de altul atunci când suntem împreună. Important este copilul să nu sufere mai mult decât a făcut-o până acum. Pentru el, tati este Dumnezeu. N-are rost să-i distrugem bucuria asta printr-un divorț. Și Radu ține enorm la el. În felul lui ține și la mine, după cum și eu țin în felul meu la el. Așa a fost să fie. Dacă eram împreună, știu sigur că am fi fost o familie minunată în care nici unul n-ar fi călcat strâmb. În adâncul meu, presimt că dacă s-ar întoarce în țară și banii ne-ar ajunge, am continua relația de unde a rămas, cu aceeași dragoste și niciodată nu vom insista pe ce s-a întâmplat cât a fost plecat. E mersul firesc al lucrurilor.”
Oana și Mihai (27 ani amândoi, Suceava, Burdujeni)
Oana: „Am fost împreună plecați cinci ani în Italia. De la 19 ani am plecat. Formam un cuplu de pe atunci. Plecasem cu gândul să ne strângem bani pentru nuntă. Am reușit și următorul an ne-am căsătorit. După aia, trei ani am strâns bani pentru apartament. Am reușit și asta. Următorul an am rămas însărcinată cu Ioana și am decis să mă întorc acasă. Mi se părea mai ușor să cresc un copil ajutată de mama. Așa a fost! De trei ani de zile merge singur. Lucrează în același loc unde lucra și înainte, locuiește în aceeași garsonieră pe care am închiriat-o când eram amândoi în Italia. Nu pot să zic că depărtarea ne-a afectat foarte mult relația. Ne ajută mult copilul să fim calzi unul cu altul. Pe lângă asta, am și reușit multe împreună și avem credința că vom realiza și mai multe mai departe. Când mi-e tare dor de el, pe Ioana o las cu bunica, mă sui în microbuz și trag o fugă până la dânsul. Niciodată n-am putut să stau mai mult de o lună. Mi-era prea dor de cea mică. Așa am realizat că dorul de copii e mai aspru ca cel de soț. Până în prezent, nu cred să mă fi înșelat. Nici eu n-am făcut-o deși tentații sunt și pentru unul și pentru altul. Mai cu seamă cu Facebook-ul ăsta, unde poți vorbi cu oricine ca și cum ar fi lângă tine. Momentan suntem bine, dar niciodată nu se știe ce se poate întâmpla. Suflete suntem și unul și altul. Dacă vom greși, să sperăm că vom fi destul de înțelepți ca să ne iertăm. Sper să nu avem destul timp la dispoziție pentru o greșeală de asta. Are de gând să se întoarcă vara aceasta cu totul.”
Andrei și Andreea (37 ani – 35 ani, Marginea)
Andrei: „10 ani am făcut amândoi Italia, Germania, Anglia. Acum e doar ea în Austria. Eu am rămas acasă și am încercat să deschid o afacere, mai exact o pensiune turistică. Drept să zic, nu merge așa de bine pe cât speram. De aia a fost nevoită să plece. Aș fi putut să plec eu, dar mi-a zis că nu crede să se descurce cu toate. Am crezut-o. Nici eu nu mă descurc cu toate și chiar nu cred să ne fi fost mai ușor dacă administram afacerea împreună. Avem puncte de vedere total diferite. Ne-am fost fideli unul altuia până am ajuns în Germania. Atunci am descoperit cât de mișto e să faci sex și cu alte persoane, așa că distanța nu ne influențează sub niciun punct de vedere relația. Încă ne și filmăm fiecare în timp ce o facem cu alt partener și ne trimitem înregistrarea. De fapt, ea lucrează acolo ca damă de companie. Părinții și prietenii știu că lucrează ca femeie de serviciu la un hotel de 5 stele. Nu are rost să-și amărască inimile cu detalii cărora nu ar ști să le facă față. Câștigă mai mult decât câștigam împreună. Anul acesta dorim să ne deschidem un restaurant de evenimente și o păstrăvărie. Sigur nu o să ne despărțim niciodată. Prea bine ne înțelegem unul pe altul ca să mai riscăm o altă relație. Avem un copil, o fetiță de 12 ani. Stă mai mult cu părinții mei. Recunosc că au crescut-o mai bine decât am fi făcut-o noi. O iubim foarte mult și încercăm să-i asigurăm tot ce trebuie ca să aibă parte de o viață liniștită din punct de vedere material. Cu spiritualul se descurcă bunicii și fac o treabă foarte bună.”
Alexandra și Matei (23 ani – 24 ani, Suceava, Burdujeni)
Alexandra: „Avem împreună un băiețel de 2 ani. Trebuie să-i oferim tot ce are nevoie. Din cauza asta Matei e plecat în Anglia. Imediat ce a aflat că sunt însărcinată, a plecat. Nu cred să ne fi descurcat cu banii din țară deși lucram amândoi în vânzări. Salariile erau tare mici, chiria mare… cât timp ne-am hrănit numai cu dragoste, mergea, dar copilul are nevoie de mai mult. Și noi avem nevoie de mai mult, de ce să nu recunosc. Între noi nu mai este iubire. Știm amândoi asta, dar niciodată nu am spus-o. Nu ar avea rost. Nu are rost nici să ne despărțim. Oricât de mare ar fi dragostea după 2 ani, maxim 3 oricum dispare. Măcar avem un copil împreună și dragostea pentru el ne leagă suficient de mult cât să rezistăm. Când vine în țară, avem grijă să ne comportăm unul cu altul ca și cum am fi cei mai îndrăgostiți. Știu că suntem ipocriți, dar e mai ușor așa decât să ne certăm zi de zi. Facem dragoste ca nebunii și ne astâmpărăm dorul pentru o perioadă. Amândoi ne-am înșelat unul pe altul. Și el a aflat, și eu am aflat. Ne-am cerut amândoi iertare și a trecut. Ce rost are să păstrezi ură pe viață pentru ceva care durează câteva minute? Iar dacă partenerul nu se comportă urât cu tine după ce a făcut asta, pentru ce să te consumi. Eu cred că relația noastră ar fi fost mult mai rea dacă nu călcam amândoi strâmb. Se adunau prea multe frustrări. Vom vedea cum ne va fi după ce o să stăm din nou împreună. Nu cred că atunci vom mai face așa ceva. Ne place să petrecem timpul împreună.”
