Cu toții avem sincope în care măcinați de stres și de impactul corosiv al realității asupra rațiunii proprii, hotărâm să le lăsăm pe toate deoparte și să ne distrăm, ocazie cu care facem liniștiți lucruri excluse din viața zilnică. Indiferent dacă rațional știm că o ieșire la iarbă verde, la restaurant sau o vizită la soacră sunt cheltuieli pe care nu ni le permitem, avem nevoie de o vacanță în afara uzualului, care să ne remonteze respectul de sine.
Cunosc oameni serioși, familiști responsabili și părinți minunați, care de două sau trei ori pe an își anesteziază rațiunea și pornesc într-un adevărat pelerinaj prin cârciumi unde se mănâncă semințe și se bea bere la metru, ca să discute eternele trei subiecte care în mod normal nu-i interesează. Mai știu alți oameni care se închid în casă cu câteva cărți bune, scoțând din priză până și radioul și ignorând telefonul și PC-ul.
Sunt, mai rari, dar sunt și oameni care își folosesc în asemenea cazuri grupul de prieteni apropiați, înconjurându-se de atmosfera creată între oameni care se cunosc de prea multă vreme sau prea bine ca să se calce pe bătături. Timpul petrecut, scutit de decizii existențiale și plin de bucurii comune tuturor, reprezintă de fiecare dată o vacantă generoasă, care încarcă bateriile necesare existenței zilnice.
Astfel devine foarte important de știut ce fac prietenii tăi atunci când nu fac nimic, deoarece dacă somnul rațiunii naște monștri, cum este în general acceptat, un scurt leșin al ei poate și trebuie să genereze destulă bucurie pentru a putea continua să trăim sănătoși. Cum bine se știe, cea mai puternică otravă luată în porții foarte mici este un medicament redutabil și de aceea vă îndemn să ațipiți mai des, ca să nu fiți doborâți de oboseală în somnul otrăvitor.
Somnul rațiunii
Am realizat că există o trăsătură definitorie a omului din noi, una rareori băgată în seamă. Deși risc să-i egalez pe cercetătorii britanici, aș dori să vorbim despre ce facem noi când nu facem nimic.
Lasa un raspuns