În ziua în care ne despărțim de lirica lui Sorin Cotlarciuc, am ales două sonete mai puțin amuzante, o probă a omului din spatele versurilor.

URARE  DE  ANUL  NOU (electoral)

 
 
S-aveţi în anul viitor de toate,
E o urare, oarecum, hilară,
Că-n douăzeci de ani de viaţă-amară,
Românii greu au dus-o, din păcate.
 
Să nu mai fie trădători de ţară,
Vom şti, prin voturile noastre toate
Să spulberăm oricare nedreptate,
Astfel încât ce-i putred să dispară.
 
Pomenile sunt daruri otrăvite,
Subtil furate din avutul obştii,
Ce-ademenesc prin târguri ca pe vite.
 
N-or profana din nou speranţa „foştii”
Prin trucuri ce-s de nulităţi lovite…
Fiindu-le mandatul pe sfârşite.
 
 
 

EUHARISTIE    

 
 
Să  ierţi, Iisus, în clipa rătăcirii
De-orgolii prinşi stau în păcătuire,
Ai tăi supuşi ce vin la mântuire
C-au profitat de slăbiciunea firii.
 
Cu sufletul prins de secătuire,
Rău măcinat în pragul istovirii,
Ar bea smeriţi din cupa nemuririi,
Dar scuzele nu au acoperire.
 
Se-mpărtăşesc cu-anafură  sfinţită
Dar şi cu vin din boabe aromate,
Fiind a şaptea taină împlinită.
 
Când moartea o să-i ia spre veşnicie,
Cei ce rămân spun cu seninătate:
Că Domnu-a vrut alături să îi fie!           

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.