Toți cei care trec prin centrul orașului trec pe lângă, ceea ce este acum, o grămadă de ruine, îngrădite, ce pot fi văzute chiar de pe strada principală.

Vorbim desigur despre Curtea Domnească, sau ce a mai rămas din ea. Veche de 500 de ani, curtea a cunoscut mai multe perioade de creștere și de abandon. Construită inițial pe la 1370, în timpul domniei lui Petru al II-lea, nu era altceva decât o locuință pentru domnitor, făcută din lemn. La 1400, odată cu Alexandru cel Bun, curtea înregistrează o scurta perioadă de creștere, pentru că din clădirea de lemn nu mai rămân decât pivnițele care sunt lărgite, în urma unui incendiu. Clădirea a fost refăcută, adăugându-se câteva ziduri de piatră. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare, în locul clădirii de lemn se construiește o clădire cu un singur cat, din piatră, cu ziduri groase de 1.6 metri. După definitivarea lucrărilor, Curtea Domnească avea forma unui patrulater cu latura est-vest de 67.50 m și cea nord-sud de circa 40 m. Clădirea era o construcție masivă de piatră cu o fundație cu adâncimea de 1,50 m și ziduri groase de 1,60 m. Curtea Domnească din Suceava era formată din încăperi cu rol rezidențial, o sală a Sfatului Domnesc și de ceremonial, o locuință-turn și un turn de poartă. Pe latura de est se afla o pivniță cu o lungime de 24 m și o lățime de 12 m. Ea era împărțită în două nave dispuse pe toată lungimea și separate de piloni sub formă de arce, dispuși la circa 2,80-3 m unul de altul. Pe latura de vest a pivniței se aflau nișe laterale.

150 de ani mai târziu Curtea Domnească avea să fie abandonată. 300 de ani mai târziu, în 1950 crește interesul pentru această clădire, care între timp s-a „camuflat” în vegetație. Atunci s-au început săpăturile arhelologice pentu o scurtă perioadă de timp, pentru ca mai apoi să fie iar abandonate.

În anii 1990 situl a fost din nou camuflat, de data aceasta cu ajutorul panourilor metalice, pe care cu siguranță mulți dintre noi  încă ni le amintim. Însă istoria tragică a acestei așezări nu se încheie aici, pentru că în 2010 primăria, împreună cu administrația județeană și Muzeul Bucovinei au contractat o firmă spaniolă ce ar fi urmat să facă din aceste ruine, un proiect foarte interesant. Spaniolii ar fi trebuit să construiască o platformă de sticlă deasupra ruinelor – prin care vizitatorii ar fi putut observa în detaliu construcția, și două etaje ce ar fi trebuit să fie folosite drept muzeu și bibliotecă.

Evident, acest lucru nu s-a mai întâmplat, pentru că un an mai târziu primăria a decis să abandoneze proiectul și să se mulțumească doar cu ridicarea gardului care îngrădește în prezent ce a mai rămas din istoria Sucevei.

Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.