Paul este un adevărat exemplu de luptător. La numai 25 de ani a învins una dintre cele mai crunte boli, cancerul. Despre Paul Catană, prietenii spun doar lucruri frumoase, iar dacă ajungi să îl cunoști ți se naște o întrebare: ce contează cu adevărat în viață?
După ce a fost diagnosticat cu necruțătoarea boală, la doar 19 ani, lui Paul doctorii nu i-au dat nicio șansă. Dar el s-a încăpățânat să rămână în viață, iar cu zâmbetul său îi încurajează pe copiii aflați în secțiile de oncologie, să nu cedeze, să aibă curaj și să lupte.
Viața lui Paul nu este una pentru cei care nu au un caracter puternic. În 1999, una dintre surori i-a murit într-un accident de mașină, iar la aproape trei ani, în 2002, tatăl său bolnav de arterită a făcut infarct cu șase ore înainte de operație. Și dacă istoria nenorocirilor s-ar opri aici. Însă nevoia de a-și găsi un rost în viață îl determină pe unul dintre frații săi, Andrei, să plece la muncă în Grecia. La doar 20 de ani, într-o zi de august 2008, cu doar două zile înainte de a se întoarce acasă, fratele său este înjunghiat în apartamentul în care locuia și apoi incendiat. Foarte greu au reușit să îl aducă în țară pentru a-l îngropa creștinește și nici până în ziua de astăzi vinovatul nu a fost prins.
Viața lui s-a schimbat în urma unui meci de fotbal, atunci când în urma unui contact mai dur, s-a accidentat la umăr. A ignorat durerea, dar în februarie 2009, când a venit la Policlinica din Suceava să își facă o radiografie, medicul după ce și-a dat seama că are cancer, pentru a nu exista niciun dubiu l-a trimis la Spitalul Județean Suceava, să facă un RMN. Cancer osos a fost diagnosticul, iar singura șansă era amputarea brațului drept.
De atunci, motivația vieții lui este să ajute cât mai mulți oameni și să-i facă pe ai lui părinți mândri de el. De aceea vrea să candideze independent la alegerile euro-parlamentare și să încerce să schimbe sistemul sanitar din România.
Paul a făcut până acum 34 de cure cu citostatice și 8 operații, asta după ce medicii români i-au spus că trebuie să îi amputeze mâna. Șansa lui a fost sora sa, care era în Belgia. Aici i s-a făcut un transplant de os. Dar din păcate, boala sa a recidivat la doar doi ani, iar medicii i-au spus același lucru: nu se mai poate face nimic.
Totuși, dorința extraordinară de a trăi l-a împins mai departe, asta după ce doctorii i-au tăiat jumătate de plămân, iar după alte trei luni a mai primit o lovitură: avea metastază generală pe ambii plămâni.
A luptat și luptă în continuare fiindcă are încrederea că Dumnezeu îl iubește, iar el face tot ce îi stă în putință să se achite de partea lui.
În iunie 2013, doctorii au transmis că mai are de trăit 2-3 luni, iar dacă apucă Crăciunul este o adevărată minune. Și minunea s-a înfăptuit, Paul nu mai face chimioterapie de circa un an, iar în acest timp a terminat facultatea, iar acum e masterand în anul 2 la Relații Internaționale și lucrează în domeniul asigurărilor de sănătate.
Paul are un vis. Acela ca din Parlamentul European să creeze cadrul legislativ ca mai mulți copii ca el să poată beneficia de formularul E 112. El consideră că în acest moment sistemul sanitar românesc are nevoie de tratament, deoarece el însuși este un pacient, o victimă a strategiilor dezastroase implementate de clasa politică din ’90 până în prezent.
Cei care doresc să știe mai multe despre Paul Catană, îl găsesc pe pagina de net http://catanapaul.ro/.
Lasa un raspuns