Troițe vii

În peregrinările noastre pe cuprinsul județului am întâlnit un om. Aparent obișnuit ba chiar destul de șters ca apariție, Valerian Cubleșan este un element de Istorie vie a acestui meleag. Profesor de muzică, a ales să predea acestă artă de la catedra scenei, mai întâi ca fondator și component al corului Cantores Amicitiae și mai apoi ca rocker, compozitor și cântăreț.

Anul trecut și-a lansat primul CD realizat împreună cu Ioan Gyuri Pascu, lansare care a trecut relativ neobservată de lumea muzicală, o dovadă certă că în zilele noastre calitatea nu mai contează. Lian, așa cum îl numesc prietenii, are o coloană vertebrală defectă pentru ziua de azi deoarece nu știe sau nu vrea să se plece umil în fața nimănui, nici măcar în fața sorții. Lumea sa de frumusețe interioară îl ajută să treacă surâzător printre gunoaiele vieții, convins că dacă nu azi,  cândva, se va naște și urechea chemată să-i audă sufletul pus pe portativ.

Oamenii de felul lui Lian nu sunt foarte populari deoarece oamenii comuni preferă oameni comuni. Existența unor oameni “cu căciulile pe frunte” transformă masa de cetățeni fără coloană vertebrală înghesuită la vreo pomană într-o structură amorfă, astfel ca societatea tinde să exileze în anonimat elementele deranjante. Discuția purtată cu omul Cubleșan ne-a revelat un suflet etern neliniștit, mereu în căutarea unei exprimări muzicale a frumosului și total dezinteresat de ceea ce lumea consideră succes.

Felul în care vorbește despre muzicieni cunoscuți atât din țară cât și din lume, lumina care îi apare în priviri când exprimă gânduri despre muzică și fericirea lui când se descarcă de preaplinul interior sunt sigur motive să-l mai căutăm și în viitor. Suntem siguri ca Lian mai are multe de cântat în viața asta.