Am ascultat diverse conferințe pe tema egalizării șanselor de dezvoltare ale cetățenilor lumii prin liberalizarea informației. Din păcate, nici o teorie nu m-a convins, ba chiar am descoperit că această liberalizare adâncește prăpastiile dintre bogați și săraci, indiferent dacă vorbim de planul material sau cel cultural.
Am să vă rog să-mi explicați în ce constă avantajul unui aboringian, unui kenian sau bantu care trăiește, la propriu în preistorie, analfabet, supus unei drastice legi tribale, că pe deasupra lui trec sateliți, conținând informații inutile câtă vreme preocupările lui sunt să supraviețuiască ziua de azi? Cum poate un vietnamez, un afgan sau un lapon să beneficieze de informațiile de pe internet, chiar presupunând că ar avea un laptop și conexiune la internet când majoritatea lor nu știu să-și propria limbă, ce să mai vorbim de engleză sau limbaje de programare.
În fapt bogații au mai mult decât înainte iar săracii și mai puțin. Pentru cei care știu deja cum să folosească internetul, totul devine mai ușor, mai rapid și ca atare mai ieftin pe când ceilalți se trezesc pradă a unui turn Babel interior în care nu isi mai inteleg propriile gânduri sub avalanșa de informații inexplicabile. Copiii noștri își însușesc cunoștințele necesare accesării internetului, mult înainte de a merge la școală iar copiii din Somalia se căsătoresc de foarte multe ori înainte să știe să-și scrie numele. Nu neg importanța internetului, e bun, dar neg egalitatea pe care ar promova-o, și mai neg cu siguranță efectul de ridicare a culturii oamenilor de pe glob. Părerea mea e că pe măsură ce unele categorii profită de șansa pe care internetul le-o dă, alte categorii cad sub pragul disperării, pentru că, deși la îndemână, internetul este pentru ei de neatins.
Lasa un raspuns