Fiecare om primeşte în viaţă unu sau mai multe daruri de la bunul Dumnezeu. Printre alte daruri primite, mătuşa Paraschiva Boboc a primit acest dar al unei vieţi îndelungate. Femeia a trăit schimbările politice petrecute după primul şi al doilea Război Mondial, ca şi cele de la Revoluţia din 1989, ajungând acum să aibă urmaşi până la a treia generaţie.
Născută la 9 februarie 1914, este al treilea copil al familiei Gheorghe şi Elena Negură, creştini din satul Şinca, care au avut cinci copii: Tănasă, Catinca, Paraschiva, Ion şi Anton.
A absolvit 4 clase primare, iar după moartea tatălui său, renunţa la studii, familia neavând cu cine lucra pământul. Se căsătoreşte la 21 de ani cu Boboc Alecu, fiu al satului Şinca. Din căsătorie au rezultat doi fii, Vasile şi Viorel, care rămân împreună cu mama lor timp de opt ani, perioadă în care tatăl lor a fost în război (patru ani) şi apoi prizonier în Ucraina (alţi patru ani).
După război, familia rămâne în sat, soţul mătuşii Paraschiva lucrând la fabrica de cherestea Sasca, deţinută de familia de evrei Buium. După înfiinţarea CAP-ului, Paraschiva Boboc lucrează în agricultură, până la ieşirea la pensie.
După cum a spus ea însăşi, secretele longevităţii sale sunt modul de viaţă sănătos, constând într-o alimentaţie sănătoasă, precum şi un fel de a privi viaţa la modul cel mai optimist posibil. Dar, cea mai importantă dintre toate, cea din care se nasc celelalte, este de fapt, aşa cum mărturiseşte mătuşa Paraschiva, componenta interioară, adică pacea. „Dacă oamenii ar avea inima liniştită şi ar sta mereu într-o stare de pace interioară, ar putea trăi şi un secol”, spunea ea.
La împlinirea celor 100 de ani, îi urăm multă sănătate, bătrâneţe uşoară si un călduros “La mulţi ani!”.
Lasa un raspuns