Critici
Pitecantropii noștri mioritici,
Aceste existențe de prisos
Ce-aruncă vorbe pline de miros,
Se-mpart in două: analiști și critici.
La fel de inutili ca niște muște
Și cel putin la fel de enervanți,
Se zbat sa pară foarte importanți
Ca niște javre ce nu știu să muște.
O judecată strâmbă și pătrată
Și-un caracter de vierme masochist,
Precum și-un stil perfect pupincurist
Le completeaza mintea de primată.
Privesc artiștii ca pe niste glume
Si vor sa par-atoateștiutori,
In țara orbilor ei singuri chiori,
Aceste minți cretine de legume.
Mulți n-au habar cum sună un accord,
Ce e un vers, ce e o poezie,
Dar nu se-abțin ,în marea lor prostie,
Sa judece prin votca de la bord.
Fac topuri ,clasamente,fac notări,
Se-ntrec în dat verdicte și sentințe,
Ca niște vânzătoare de semințe
Luate de agenți la întrebări.
Care de care mai handicapat,
Bolnavi de igrasie la mansardă,
Bieți idioți, ce-n mintea lor retardă,
Se simt ori plămădeli ori aluat.
Acelor critici, demni de balamuc,
Le spun în felul meu ,prietenește:
De sunteți curve,luați-vă un pește,
Că de vă prind,vă bat de vă usuc!
Lasa un raspuns