Au mai trecut 4 ani…Ne vom prezenta din nou la urne, chipurile pentru a ne decide viitorul, în fapt pentru a păstra iluzia democrației. Între timp s-a renunțat la votul uninominal, care chiar îți oferea șansa de vota în primul rând cu omul și mai apoi cu partidul, revenindu-se la votul pe liste, în care efectiv votezi numai partidul. O porcărie! Acest sistem de vot permite partidelor să-și trimită în Parlament oamenii loiali, ușor de manevrat, fără coloană vertebrală, care votează legi în funcție de ordinul dat pe unitate. Dacă liderul de grup îi spune parlamentarului de pe liste că albul este negru, atunci acesta așa va prezenta „realitatea” pe absolut orice post de televiziune, în absolut orice emisiune radio, în orice apariție din presă. Nu contează cât de ilogice sunt argumentele pe care le aduce în demonstrația sa, important este să nu iasă din cuvântul șefului, că va fi vai și-amar de dânsul. Aceasta este realitatea tristă din interiorul partidelor. Dacă faci parte dintr-un partid mare, nu mai ai dreptul să votezi în funcție de ce îți dictează conștiința și judecata proprie, nu ai dreptul la altă opinie ci trebuie să te aliniezi la cea impusă de partid. Halal democrație! Personal consider umilitor pentru un om matur, cu statutul de senator sau deputat să i se impună ce să gândească, ce să creadă, ce să spună și asta numai pentru a apăra interesele celor puțini, nicidecum interesele celor mulți. Se pare că este compromisul pe care trebuie să-l faci ca să te numești om politic în România postdecembristă. Îți calci pe demnitate având impresia că vei rămâne în politică. Greșit. În istorie rămân numai cei demni, în timp ce restul sunt doar statistică. Demnitatea te împiedică să fii slugă. Numai așa poți fi un om liber, doar așa poți zice cu ce ești sau nu ești de acord, doar așa ai posibilitatea de a alege între bine și rău. În alte condiții, decid alții pentru tine, iar tu trebuie să execuți fie că îți place sau nu. Ori asta nu mai seamănă a democrație, oricât ai vrea să păstrezi aparențele. Iar o nemulțumire legată de această formă de guvernare există în rândul populației și e tot mai vizibilă.
Capitalismul începe să scârție la nivel mondial, nu doar la noi. Spuneam în unul dintre articole mele mai vechi că se ridică o generație de tineri pe care îi doare de ce se întâmplă cu această țară în care mulți dintre ei nu-și găsesc locul, deși ar dori s-o facă. Nemulțumirea lor va fi sfârșitul capitalismului și va conduce la reconfigurarea sistemului democratic, dacă nu la dispariția lui. Vocile lor, ale tinerilor care nu mai fac față acestui sistem politic și economic practicat în țara noastră de un sfert de veac, se aud tot mai des, tot mai tare și sunt tot mai unite. Acest fapt va duce într-un final la prăbușirea sistemului, dacă între timp nu vor exista minți luminate care să pună umărul la updatarea lui conform noilor realități sociale. Iar aceste minți nu vor exista sau, dacă există, sigur nu vor fi promovate în poziții din care să poată schimba ceva, asta deși toată lumea e de acord că așa nu se mai poate. În cel mult 12 ani, timp în care respectivii tineri își vor întemeia familii, vor avea copii și vor încerca să aibă o viață decentă, sistemul va crăpa. Responsabilitățile pe care le aduce cu sine familia, îi vor determina pe acești oameni aflați în deplinătatea maturității lor să reacționeze cu scopul a găsi soluții pentru o viața normală. În acel moment vom asista la o nouă revoluție. Nu știu dacă va fi violentă, sau nu, dar ea va exista și va însemna renașterea efectivă a României, pentru că ea în 89 nu a avut parte de o renaștere, ci mai degrabă de o înmormântare în același mormânt cu cuplul Ceaușescu. Dacă doriți, din punctul meu de vedere, asta a fost și simbolistica uciderii celor doi. Dacă revoluția din 89 a fost una regizată, cu scenariști din afară, aceasta va fi una sinceră, pornită din intimitatea nevoilor cetățenilor acestei țări. Din acest motiv, viitoarea revoluție va fi una cu rezultate pozitive. Va fi una sinceră. Ori sinceritatea e o bază bună pentru a construi viitorul unei națiuni, nicidecum minciuna și perfidismul.
Mulți cred că alegerile de 11 Decembrie vor schimba ceva. Ar fi făcut-o dacă aveam prilejul să trimitem în Parlament oamenii pe care noi ni-i dorim acolo, nu cei impuși pe liste de către partide. Din acest motiv poate n-ar strica să se modifice Legea Electorală în așa fel încât să fie mult mai ușor pentru un candidat independent să-și depună candidatura. Sunt mulți români care își iubesc cu adevărat țara, adevărați profesioniști în domeniile lor, oameni cu viziune și caracter care merită să fie în Parlament, dar nu pot ajunge acolo din cauză criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească pentru a candida independent. E un hop bine gândit pentru a ține de(o)parte de putere pe toți cei care nu convin sistemului. Partidele mici, vor atrage mereu oameni mici, care niciodată nu se vor impune într-o confruntare politică de anvergură. Practic, întreaga democrație românească este caracterizată de lupta dintre PSD și restul partidelor. Partide care, fie că se numesc PNL, PMP, ALDE, UDMR, sau altele mai vizibile și ele tind să devină tot mai mici. Și așa le trebuie! Dacă știau să guverneze, rămâneau suficient de mari sau chiar creșteau. Duminică vom merge la vot precum mieii la tăiere. Vom fi plini de speranță, dar fără alternativă. Oricum vom vota ca să fim din nou sacrificați 4 ani. Rămâne de văzut dacă sacrificiul nostru va conta…
Lasa un raspuns