Iunie 2014 – octombrie 2016: odiseea dosarelor
Vă veți întreba: ce i-a venit așa, dintr-odată? Ținem să vă amintim că a existat o serie de factori favorizanți, încă de pe vremea când Băsescu ocupa fotoliul de la Cotroceni. Să le facem inventarul:
- pe 19 iunie 2014, Mircea Băsescu (fratele președintelui) a fost reținut pentru trafic de influență în speța „mormanului” de bani primit de la clanul Bercea Mondial, după ce Antena 3 difuzase imaginile filmate cu camera ascunsă de către familia lui Sandu Anghel. Dosarul a fost finalizat cu condamnarea lui Mircea Băsescu la 4 ani în spatele gratiilor;
- pe 23 iunie 2014, Radu Pricop (ginerele președintelui) a fost pus sub urmărire penală, acuzat că „a omorât-o” în acte pe o urmașă a Brătienilor, ca să pună mâna pe pământurile ei;
- pe 27 octombrie 2014, Dorin Cocoș (deja fostul soț al Elenei Udrea) a fost reținut în dosarul Microsoft, speța încheindu-se cu o pedeapsă de 2 ani și 4 luni pentru Cocoș;
- pe 20 noiembrie 2014, Alina Bica (în acel moment procuror-șef al DIICOT) a fost reținută în primul dintre dosarele ANRP. Acesta a fost primul dintre cazurile care în aprilie 2015 aveau să îi provoace lui Băsescu celebra declarație „Trei din echipa mea (Coldea, Kovesi și Stanciu) i-au arestat pe alți trei din echipa mea (Bica, Udrea și Georgescu)”. Bica și-a luat deja în primă instanță o condamnare de 4 ani cu executare, iar mai târziu alți 3 ani și jumătate în al doilea dosar ANRP.
Ce au în comun toate aceste patru cazuri din ultimele șase luni de mandat prezidențial? Toate au fost instrumentate de către DNA. Iar ele au continuat în februarie 2015 (cu prima reținere a Elenei Udrea, în dosarul Microsoft) și în martie 2015 (cu reținerea lui Horia Georgescu, președintele ANI).
De altfel, primăvara lui 2015 a fost aglomerată pentru PICCJ (atenție: nu DNA! DNA se grăbise încă din ianuarie același an să claseze dosarul Flota): abia s-a dezmeticit Băsescu după ce Parchetul General îl pusese sub urmărire penală în dosarul de amenințare și șantaj împotriva lui Florentin Pandele (soțul Gabrielei Firea), că fostul președinte s-a și trezit suspect într-un dosar legat de retrocedarea unor imobile de pe vremea când era primar general. Anul 2015 s-a încheiat cu punerea lui Traian Băsescu sub urmărire penală în legătură cu răpirea jurnaliștilor români în Irak (octombrie) și cu declarația din 2007, privind „demisia în 5 minute” (decembrie).
Din familia fostului președinte nu doar ginerele a fost agățat de către procurorii DNA: în iunie 2015, nepotul Dragoș (fiul lui Mircea Băsescu) a fost pus sub control judiciar pentru trafic de influență, în ianuarie acest an fiind deja condamnat în primă instanță la 2 ani și 6 luni de închisoare cu executare. În plus, în septembrie 2016, însăși fiica cea mare a lui Traian Băsescu, Ioana, a fost pusă sub control judiciar de către același parchet al Codruței Kovesi în legătură cu finanțarea campaniei prezidențiale din 2014. În aceeași speță, o lună mai târziu, Parlamentul a încuviințat solicitarea DNA privind urmărirea penală a Elenei Udrea, care în toamna lui 2014 era ministru al Turismului.
Ironia face ca aceste capete din jurul lui să fi picat după ce, în februarie 2014, Traian Băsescu reeditase scena „Dragă Stolo” în fața absolvenților de Institut Național al Magistraturii (INM). „Dacă vreodată voi ajunge în fața dumneavoastră în instanța în care lucrați, să vă aduceți aminte că nimeni nu este mai presus de lege”, le spusese președintele tinerilor magistrați, cu voce tremurată, conform Ziare.com.
Lacrimile de crocodil ale lui Băsescu
În cei doi ani, DNA nu l-a atins cu un deget pe Traian Băsescu, dar ideea este alta: văzându-și apropiații și chiar rudele agățate, rând pe rând, de către Direcția Națională Anticorupție, președintele PMP a apăsat din ce în ce mai puternic pedala discursului împotriva instituțiilor de forță, acuzându-le că au generat un „stat mafiot”. În aceeași notă a jelaniei băsiste, vă amintim o declarație din aprilie 2015 a fostului șef de stat: „foarte mulți procurori s-au transformat în judecători (…), prea mulţi procurori trecuţi în calitatea de judecători, foarte mulţi inculpaţi se trezesc în faţă tot cu un procuror, deşi are robă de judecător”, potrivit Mediafax.
De ce nu ne impresionează această lamentație? Pentru că avem memorie și ținem minte cum, în februarie 2015, Fundația Multimedia lansase un studiu – citat de DCnews – conform căruia Băsescu a emis peste 5.000 de decrete de schimbări de procurori și judecători în 10 ani de mandat, cu o medie de circa 44 de decrete pe lună, acestea fiind mai numeroase decât cele emise de către Ion Iliescu și Emil Constantinescu la un loc.
Mai vreți? Mai luați: cele două mandate ale lui Traian Băsescu au dus la înmulțirea considerabilă a mandatelor de interceptare pe siguranță națională: de la 1.554 în 2005 la 2.692 în 2014, conform unui inventar făcut de Antena3.ro.
Se apropie funia de par…
…adică pronunțarea pentru Elena Udrea în dosarul Gala Bute – pe 13 martie. Și asta ne gândim că îl face pe Traian Băsescu să bage cărbuni în discursul împotriva abuzurilor din parchete și instanțe. Este suficient să aruncați o privire pe pagina de Facebook a senatorului PMP și prin știrile despre el indexate în Google News, și veți vedea cum nu de puține ori Traian Băsescu mai produce câte o lamentație. De exemplu, pe 9 martie, RomâniaTV.net cita declarația compătimitoare a lui Băsescu referitoare la reținerea și arestarea preventivă – în noiembrie 2015 – a Crinuței Dumitrean, fostă șef a ANRP, însărcinată în luna a opta.
Iar tot acest tărăboi pentru ce?
Exact: pentru ce? Pagina de Facebook a lui Traian Băsescu arată, într-o postare de pe 3 martie, o filmare înfățișându-l pe acesta în plenul Senatului, în timp ce vorbea cu real interes despre modificarea Codului Penal și a celui de Procedură Penală. „O luare de poziție de bun-simț”, ați putea spune, gândindu-vă la cele peste 100 de articole ale Noului Cod Penal (NCP) și al Noului Cod de Procedură Penală (NCPP) desființate de către Curtea Constituțională a României (CCR). Dar să nu uităm că NCP a fost promulgat în 2009, iar NCPP în 2010 – în plină guvernare Băsescu-Boc -, fără prea multe mârâieli din partea președintelui de atunci al României, ba chiar prin asumarea răspunderii de către Executiv în Parlament.
Nici pâs despre codurile penale
În plus: orice președinte are la dispoziție instrumentul constituțional al întoarcerii unui proiect de act normativ în Parlament, pentru reexaminare. L-ați văzut pe Băsescu procedând așa în cazul celor două coduri, gândite de Alina Bica și Cătălin Predoiu? Nu! Țineți minte să fi făcut vreo conferință de presă ori măcar vreo declarație de la pupitrul prezidențial, prin care să scoată în evidență abuzurile din coduri? Nici gând! De ce? Simplu: pentru că ele erau cu dedicație pentru dușmanii lui Traian Băsescu.
Pumn în gura presei și a opoziției
Cei care făceau presă și politică de opoziție în acei ani își aduc aminte de teroarea comunicațională: cum îndrăzneai să scrii sau să rostești ceva împotriva abuzurilor comise de regimul Băsescu, imediat ieșea președintele în conferință de presă la 18:30 și te făcea cu ou și cu oțet: ba că tu, ca ziarist, lucrezi la un patron cu probleme; ba că tu, ca politician, vrei să subminezi „statul de drept și instituțiile statului”; ba că ești un „discotecar” (cum l-a calificat pe Eugen Teodorovici); ba că instituția pe care o conduci este „o cloacă” (iar câteva zile mai târziu te reține DNA-ul, ca pe Dan Radu Rușanu, șeful din acea perioadă de la ASF, chit că doi ani mai târziu ești achitat în primă instanță, după patru luni de arest preventiv) etc. etc. Să amintim succint și de „găozarul”, de „puiuțul de comunist” și de jurnalista pe care președintele o invita să se urce pe masă, ca să nu încheiem prea abrupt acest paragraf.
Nici chiar când a fost suspendat, Traian Băsescu nu s-a potolit: să ne amintim de faimoasa declarație „Nu știu dacă e bine, domnu’ chestor; (…) mă tem că eu v-am făcut chestor” din garajul anului 2012 (cu referire la Constantin Manoloiu, cel care conducea Evidența Populației) sau de confiscarea abuzivă a telefonului jurnalistei Andreea Pană de la Antena 1, pe care câteva minute mai târziu a calificat-o drept „țigancă împuțită” (e adevărat: în spațiul privat al autoturismului, dar esența comunicațională rămâne).
Procese politice
Se plânge Traian Băsescu acum de caracterul politic al dosarelor în care sunt implicați Elena Udrea, Alina Bica, Horia Georgescu, Mircea, Dragoș și Ioana Băsescu ș.a.? Foarte bine: merită să facem un exercițiu de „whataboutism” (ca pe vremea URSS-ului, având în vedere obsesia fostului președinte pentru condamnarea verbală a comunismului la 20 și ceva de ani de la căderea lui) și să inventariem cazurile intens criticate drept procese politice împotriva adversarilor lui Traian Băsescu:
- „Trofeul Calității”, încheiat în iunie 2012 cu condamnarea definitivă a lui Adrian Năstase la 2 ani de închisoare cu executare. Semnalul – zic gurile rele – fusese dat încă din octombrie 2004 (când Băsescu era doar candidat la președinție): „Adriane, nici nu știi cât de mic începi să fii”. Năstase îi fusese contracandidat lui Băsescu în campania anului 2004 și îi rămăsese unul dintre cei mai vocali adversari.
- „ICA / Telepatia”, finalizat în august 2014 cu trimiterea lui Dan Voiculescu după gratii pentru 10 ani. Adversarii lui Traian Băsescu leagă această condamnare atât de calitatea lui Voiculescu de președinte al comisiei parlamentare ce-l suspendase pe președinte în 2007, cât și de înregistrările cu „mormanul” de la Bercea Mondial difuzate de Antena 3 în iunie 2014.
- „Rușanu-Carpatica” – a se vedea declarația despre ASF ca o „cloacă”, la foarte scurt timp după ce Autoritatea de Supraveghere Financiară declanșase investigația din cazul Dan Adamescu-Astra Asigurări, finalizată cu trimiterea în judecată a patronului de la „România Liberă” în decembrie 2016.
Ca să nu mai lungim vorba
I-am acorda prezumția de maximă bună-credință lui Traian Băsescu când îl auzim deplângând abuzurile din justiție dacă am avea memoria suficient de scurtă încât să nu ținem minte pleiada de abuzuri din timpul domniei acestuia. Altminteri, nu putem să concluzionăm decât în următoarea notă: văzând că a pierdut mare parte din sursa de putere ce-i permitea să facă acrobații anticonstituționale în deceniul 2004-2014, liderul PMP face acum ce știe el mai bine: manipulează. Cu aproape fiecare ieșire, rafinează momentul „dragă Stolo” din prima campanie prezidențială, pozând în arhanghelul drepturilor omului și urechindu-și propriii „copii” renegați, rămași în fruntea instituțiilor de forță. Este treaba fiecăruia dacă îl crede sau nu. Noi am așternut întreaga poliloghie de mai sus doar ca să vă arătăm în ce cheie ar putea fi interpretate lamentațiile băsesciene ale ultimilor doi ani. În rest, mai sunt trei zile până pe 13 martie.
