Zilnice

Am luat la (re)lecturat „Viețile celor 12 Cezari”. Prima oară am citit această carte în clasa a VIII-a, apoi în clasa a X-a. Era ediția apărută la editura Rao și mi-o împrumutase de fiecare dată dna profesoară Victoria Macovei. Spre deosebire de acum, când citesc o ediție publicată la editura „Paul Editions”, atunci sigur nu am citit studiul introductiv. Nici nu-mi amintesc dacă avea unul dar în mod cert, dacă era, nu l-am citit. Ei bine, de dată această am citit studiul cu pricina. A fost o desfătare! Nu știu cine este David Popescu, cel care l-a realizat (o fi fost profesorul de latină a lui Octavian Paler evocat de acesta în cartea sa „Autoportret într-o oglindă spartă?!?”, dar a reușit să facă un studiu introductiv mai fascinant decât cartea în sine. Efectiv de reindragostesti de istorie și rămâi uimit de complexitatea viziunii pe care o are asupra operei lui Suetonius. A reușit să cuprindă în materialul sau observații din istorie, sociologie, psihologie, mitologie, politică, filozofie, literatură, memorialistică…. Și o face într-un mod atât de clar și cu atâta talent didactic încât n-ai cum să nu rămâi marcat de „lecția” celor 12 Cezari.

Dar nu scriu asta că să mă laud sau că să promovez cartea….

Scriu această postare deoarece știu că am în listă câteva persoane care se ocupă de onlyfans….mai oameni buni, dacă vreți idei de „content” original…citiți cartea asta. Pe lângă faptul că va îmbogățiți cultură generală cu o carte istorică importantă, găsiți acolo niște idei pt ceea ce faceți de nu va vine a crede că poate așa ceva imagina mintea omenească….Credeți-mă: istoria e fascinantă!

***

Ieri am reușit să stau mult mai puțin pe telefon ca în restul zilelor. Așa că ziua a fost la fel de lungă ca în copilărie. Am avut timp să fac de toate. Treaba, joacă cu cea mică, am povestit cu ea (discuție luuungă și uimitoare având în vedere vârstă ei), am citit o carte, am făcut o grămadă de activități împreună, ne-am relaxat și absolut toată ziua am fost cu zâmbetul pe buze. Am ajuns la concluzia (nu e prima oară când fac „experimentul” cu telefonul) că ziua nu „trece mai repede” că altă dată, ci pur și simplu avem noi la îndemână mai multe „instrumente” care ne distrag atenția de la ce contează și care efectiv ne „mănâncă” timpul de nu mai rămâne nimic din el. Acesta e misterul, nu rezonanță Schuman. Și culmea e că deși majoritatea suntem conștienți de felul în care pierdem timpul (și oamenii) pe telefoane, nu mai avem cum să scăpăm de ele. Prea mult din viață noastră s-a ” transferat” in mediul online că să mai putem renunta la smartphone… dar pauze… de weekend… cred că putem face…

***

Lecția de omenie…

Trecem în seară această cu mașina pe lângă Jumbo. Parcarea… plină.

Miruna: Tati, dar de ce sunt așa mulți oameni la Jumbo?!?

Eu, total neispirat:  Se pregătesc pentru sărbătorile de iarnă. Cumpără cadouri pentru Crăciun, că acum sunt un pic mai ieftine…

Miruna: Și noi de ce nu cumpărăm?!?

Eu (realizând ce-s pe cale să fac): Păi noi nu avem nevoie. Ție ți-aduce cadouri Moș Crăciun. Mie nu-mi trebuie…

Miruna: Dar cumpărăm cadouri pentru Moșul!

Eu: …bce să facă Moșul cu ele? Că are pt toți copiii cuminți…

Miruna: Păi le cumpărăm pentru el că să le ia și să lea dea și copiilor care nu-s cuminți. Tu nu știi că unii copii sunt obraznici din greșeală, nu că sunt răi?!?