Ziua Copilului – O scurtă istorie și de ce nu peste tot în lume se sărbătorește pe 1 iunie

1 iunie a fost desemnată ca „Ziua Copilului” acum peste 70 de ani la Moscova de către o organizație internațională de femei apropiată de mișcarea comunistă. Însă 1 iunie este ziua copilului în doar câteva zeci de țări, alt „calup” consistent de state sărbătorind pe 20 noiembrie sau mai târziu în an. În articol puteți citi despre istoria acestei zile și despre cum era 1 iunie pe timpul comunismului.

Cele mai vechi informații despre o „zi a copilului” sunt din 1856 când în statul american Massachusetts un pastor pe nume Charles Leonard a ținut o predică specială pentru copii în luna iunie a acelui an. Pastorul a numit acea zi „Rose Day”, mai târziu a fost denumită „Flower Sunday” și apoi „Children’s Day” (Ziua copiilor) Mai era aproape un secol până când această zi dedicată celor mici să se răspândească pe tot globul.

Pastorul Leonard era de la biserica First Universalist Church și susținea că în fiecare an de această zi ar trebui să fie ținută o slujbă cu rugăciuni în care părinții trebuiau să se angajeze că își vor crește copiii în bună tradiție creștinească.

Interesant este că Turcia a fost prima țară care a avut o „zi a copilului”, din anul 1920 când acestă zi a fost stabilită pe 23 aprilie. Părintele statului turc, Mustafa Kemal Atatürk, a confirmat oficial și justificat existența acestei zile printr-o declarație din 1929. Turcia ține pe 23 aprilie festivaluri unde invită copii din alte țări.

Drumul către o adopție globală a unei zi a copilului a fost lung: în 1925, într-o conferință despre bunăstarea copiilor, la Geneva, a fost proclamată o Zi Internațională a Copiilor (International Children’s Day).

O organizație internațională creată în 1945 și apropiată de mișcarea comunistă – Federația Democratică Internațională a Femeilor – a stabilit în 1949, după o întâlnire la Moscova, că 1 iunie va fi începând cu anul 1950 „ziua internațională pentru protecția copilului”.

Așadar, din 1950 în statele comuniste din Europa de Est și Centrală se ține Ziua Copilului pe 1 iunie, iar la Adunarea Generală a Națiunilor Unite, în 1954 a fost proclamată Ziua Mondială a Copilului, diferită de ziua Internațională a copilului declarată în blocul estic.

Pe 20 noiembrie 1959 era adoptată Declarația ONU privind Drepturile Copilului și 20 noiembrie era Ziua Mondială a Copiilor. Multe țări sărbătoresc pe 20 noiembrie ”ziua copilului” și în prezent, dar nu la fel de multe precum cele care țin pe 1 iunie această zi. Această declarație privind drepturile copilului a fost adoptată de Liga Națiunilor în 1924, iar ONU a adoptat 35 de ani mai târziu o formă extinsă.

Copilul trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru dezvoltarea sa normală, atât materială cât și spirituală. Copilul trebuie să fie protejat împotriva oricărei forme de exploatare, se spunea în declarație.

1 iunie este din 1956 ziua copilului și în China unde în această zi copii erau ridicați la „rangul” de pionieri și cei sub 14 ani aveau acces și în Orașul Interzis. În Coreea de Nord copiii au liber pe 1 iunie, dar trebuie să participe la diverse concursuri și activități pentru care repetă multe săptămâni.

În timpul comunismului, „Kindertag” era sărbătorită pe 1 iunie în RDG (Germania Democrată) și pe 20 septembrie în RFG (Germania Federală). În Ungaria ziua este în ultima duminică din mai, în Serbia este pe 20 noiembrie, iar în Bulgaria pe 1 iunie.

Și în SUA există o zi a copilului, în iunie, dar nu a prins la fel ca alte sărbători care au devenit celebre în toată lumea. Însă, la sud, în Mexic, „Día Del Niño” se ține pe 30 aprilie și sunt multe jocuri și serbări, iar copiii confecționează așa-numitele „piñatas”, cutii din carton umplute cu dulciuri pe care cei mici le distrug pentru a scoate din ele dulciurile și a le mânca.

1 iunie – în câteva zeci de țări: fostele republici care au alcătuit URSS-ul, fostele statele din R S Iugoslavă, fostele state comuniste din Europa Centrală și de Est și țări precum Coreea de Nord, Angola, Mongolia, China, Portugalia, Yemen și altele.
20 noiembrie – Câteva zeci de țări, inclusiv Franța, Canada, Grecia, Italia, Suedia sau Elveția.
25 decembrie – 8 state africane
20 septembrie: Germania și Austria
A doua duminică din februarie – în câteva state din Oceania
A doua duminică din mai – în Marea Britanie și Spania
Ziua Înălțării Domnului – 3 insule

1 octombrie – în 3 țări

Ziua Copilului este nelucrătoare din 2017 în România, iar pe vremea comunismului această zi era aniversată printr-o serbare care se ținea la grădiniță sau la școală, iar dacă pica duminica se țineau concursuri (spre exemplu desene cu creta pe asfalt) sau se organizau excursii. Se țineau spectacole „cultural – sportive” prin care copiii mulțumeau partidului și „iubitului conducător” prin „vers, cântec și joc”.

Elevii de liceu, adică UTC-iștii, făceau, de 1 Iunie, diverse montaje literare și participau la o sumedenie de concursuri, sub supravegherea oficialilor de la Partid.

În primii ani în care s-a ținut Ziua Copilului, în anii ’50, ea a fost subordonată propagandei generale care glorifica Uniunea Sovietică și tot ce venea de la Moscova. Regimul comunist folosea sărbătoarea de 1 Iunie pentru a lăuda educația de tip sovietic „o școală în care copiii învață despre legile de dezvoltare a societății, despre viață și adevăr”. Totul era pus în opoziția cu educație dinainte de comunism despre care se spunea că era una care „cultiva misticismul, ura între oameni și disprețul față de muncitori”.

Uneori copiii erau costumați în animale la aceste serbări, spre exemplu în iepurași, dar după anii ’70 costumele erau mai degrabă naționale sau de inspirație teatrală.

Propaganda era la cote înalte: datorită partidului, copiii din comunism au o viață care ”se deosebește de copilăria tristă, plină de umilințe și lipsuri a părinților lor”. Copiilor li se spunea la școală că sunt mult mai fericiți decât copiii din Occident și li se spunea că în SUA o mulțime de copii nu au acces în educație, iar în țările coloniale aproape toți sunt analfabeți.

După 1971 Nicolae Ceaușescu este tot mai prezent în comunicările legate de 1 iunie și în spectacole copiii aduceau „un fierbinte omagiu patriei, Partidului Comunist Român, tovarășului Nicolae Ceaușescu, cel mai iubit fiu al poporului român”.

În anii ’80 copiii sunt tot mai des scoși la înaintare pentru a slăvi imaginea megalomanică a dictatorului și devin unelte, nu sărbătoriți. 1 Iunie este o sărbătoare comunistă și atât. Copiii sunt doar unelte, nu sărbătoriți.

În odele de la serbări copiii „închină gânduri de recunoștință partidului pentru condițiile asigurate realizării lor multilaterale, dezvoltării lor armonioase”.

La aceste serbări participau „pionierii” și „șoimii patriei”. Organizația Pionierilor a fost creată în 1949 și cuprindea copiii între 8 și 14 ani, iar în 1989 număra peste 2,5 milioane de membri.