Conceptul privind „drepturilor consumatorilor” își are originea în „Carta drepturilor consumatorilor”, definită de fostul președinte al SUA, John Fitzgerald Kennedy, în data de 15 Martie 1962, sub forma unui mesaj adresat Congresului american, susținând existența a patru drepturi fundamentale ale acestora: dreptul de securitate, dreptul de informare, dreptul de a fi ascultat și dreptul de a alege produse și servicii. Carta este importantă pentru conturarea drepturilor fundamentale ale consumatorilor, ea servind ulterior ca model de referință la elaborarea legilor de protecție a consumatorilor, în state din America și Europa. În anul 1985, ONU a adoptat o rezoluție, privind principiile directoare pentru protecția consumatorilor, potrivit căreia „guvernele tuturor țărilor trebuie să dezvolte, să întărească și să mențină o politică puternică de protecție a consumatorilor, ținând cont de principiile directoare declarate”.
Potrivit reprezentanților Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord-Est, drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt:
-dreptul de a fi protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un serviciu, care ar putea să le pericliteze viata, sănătatea ori securitatea.
-dreptul de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor.
-dreptul de a avea acces la piețe care să le asigure o gamă variată de produse și servicii.
-dreptul de a fi despăgubiți în mod real și corespunzător pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare ale produselor și serviciilor.
-dreptul de a se organiza în diferite forme asociative.
-dreptul de a refuza încheierea contractelor care cuprind clauze abuzive.
Lasa un raspuns