29 februarie – Documentarul zilei

Luna februarie a acestui an are 29 de zile în calendar, iar anul 2024 este an bisect.

Explicaţia acestei anomalii constă în faptul că un an este definit ca perioada completă de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui, care după cele mai riguroase calcule se realizează în 365 de zile, 6 ore, 9 minute şi 9 secunde. Având în vedere că omenirea are nevoie să se bazeze pe un calendar format dintr-un număr întreg de zile, a apărut convenţia ca, din patru în patru ani, cele şase ore şi ceva care se adună să se convertească într-o zi în plus în calendar. Este dacă vreţi, modalitatea de sincronizare a anului astronomic cu cel calendaristic sau al anotimpurilor.

Numeric, anii bisecţi pot fi recunoscuţi fiindcă numărul lor este divizibil cu 4, însă dacă putem face o asociere neştiinţifică, atunci putem spune că aproape întotdeauna, anul bisect este anul în care are loc olimpiada de vară, sau pentru microbişti, campionatul european de fotbal.

Există şi excepţii însă. Anii care se termină în două zerouri, sau anii seculari cum mai sunt numiţi, nu pot fi ani bisecţi – spre exemplu, anul 2100, ori 2200 – decât dacă primele două cifre sunt divizibile cu 4. Mulţi dintre noi au trăit anul 2000 ca an bisect, însă următorul an secular care va fi bisect este 2400 !.

Aşadar este posibil ca, în evoluţia omenirii, să existe 8 ani consecutivi fără an bisect, următoarea situaţie de acest gen fiind între anii 2096 şi 2104

După această introducere „ştiinţifică”, să spunem că toate aceste amănunte sunt valabile pentru calendarul gregorian – sau cel pe „stil nou”, cel adoptat de majoritatea ţărilor lumii. Pentru cei care respectă, spre exemplu, calendarul ebraic – numit şi lunisolar, sincronizarea celor două calendare se face prin adaugarea lunii Adar Aleph, a 13-a lună, de şapte ori într-o perioadă de 19 ani, la cele douăsprezece luni din anii obişnuiţi.

Calendarul chinezesc, şi el lunisolar, se bazează, la fel, pe modificarea unei luni întregi, care se adaugă după o regulă care asigură că luna a 11-a este întotdeauna cea care conţine solstiţiul de iarnă din emisfera nordică.

În calendarul bengalez din Bangladesh şi India se organizează anii modificaţi în aşa fel încât ziua suplimentară să fie cât mai aproape de cea de 29 februarie în calendarul gregorian, pentru a simplifica conversia datelor cu acesta, iar în calendarul Bahá’í, ziua suplimentară cade întotdeauna într-o perioadă de patru sau cinci zile începând cu ziua de 7 Esfand din calendarul solar Hejri, echivalentă aproximativ cu 26 februarie în calendarul gregorian.

Versiunile calendarului islamic nu au zile adăugate în mod regulat, deşi ambele au luni, în ordine alternantă, de 29 sau 30 de zile.

* * * * *

Introducerea anilor bisecţi o dată la patru ani a fost stabilită, conform unor surse istorice, pentru prima dată, de Dionisie cel Mic, un călugăr din Turcia, în jurul anului 200 d.Hr. El a constatat diferenţa dintre calendarul iulian şi timpul real, care dacă nu s-ar fi corectat ar fi făcut ca solstiţiul de vară să urmeze solstiţiului de iarnă, la un moment dat. Se spune că tot el a stabilit că, pentru ca datele să coincidă în timp a fost necesar ca luna februarie să aibă o zi în plus.

Dar până la acel moment, era utilizat calendarul roman, iar în secolul al VIII-lea î.Hr. romanii au folosit un ciclu care avea 10 luni pe care l-au numit „annus”, de unde provine denumirea de an în limba română.

Treptat lunile au primit şi nume, prima lună a anului fiind Martius, în onoarea zeului Marte, a doua aprilie (în latină aperio, ire = a deschide), deoarece în aprilie se deschid mugurii plantelor.

În secolul al-VII-lea î.Hr., au fost adăugate calendarului alte două luni: ianuarie și februarie, ultima dedicată zeului împărăției subpământene Februs.

Anul 46 î.Hr., a venit cu inițiativa lui Caius Iulius (100 î.Hr. — 44 î.Hr.) de a se realiza un nou calendar, la baza căruia se afla mișcarea Soarelui în timp de un an. Anul era stabilit la 12 luni, ca şi până atunci, 365 zile, astfel că într-un ciclu erau trei ani de 365 zile și un al patrulea de 366 de zile. Conform unor surse acesta ar fi fost momentul introducerii anului bisect.

Lunile impare, începând cu ianuarie, aveau 31 de zile iar cele pare 30 zile. Luna februarie avea 29 de zile. Ziua suplimentară ce trebuia adăugată la fiecare 4 ani se intercala între 23 și 24 februarie.

Noul calendar – iulian, sau cel pe „stil vechi”, a intrat în vigoare în anul 45 î.Hr.

* * * * *

Ne punem problema cum se sărbătoresc persoanele născute într-o zi de 29 februarie. Ei bine, după opţiunile pe care le aleg acestea, există persoane care nu se sărbătoresc decât la patru ani distanţă, cum sunt şi persoane, mai multe conform statisticilor, care se sărbătoresc de două ori, şi pe 28 februarie şi pe 1 martie în anii care nu sunt bisecţi. Aşadar, conform alegerii personale, sunt şi persoane norocoase şi altele ghinioniste.

În România există circa 13.000 de persoane născute pe data de 29 februarie, iar în lume sunt peste patru milioane. În unele ţări, pentru cei născuţi în această zi, data în care devin majori sau chiar când se pot sărbători este stabilită prin lege.

29 februarie este ziua în care s-au întâmplat in istorie şi evenimente importante:

• în 1468 s-a născut Papa Paul al III-lea
• în 1792 s-a născut pianistul şi compozitorul italian Gioacchino Rossini
• în 1920 s-a născut actorul şi dansatorul american James Mitchell
• în 1936 s-a născut scriitorul Marin Sorescu
• în 1940 Hattie McDaniel a devenit prima actriţă de culoare care a primit un Oscar pentru rolul din “Pe aripile vântului”
• tot în anul 1940 se năştea Sanctitatea Sa Bartholomeu I, devenit al 270-lea Patriarh Ecumenic al Constantinopolului
• în 1960, cu 15 minute înainte de miezul nopţii, oraşul marocan Agadir a fost distrus în totalitate de un cutremur cu magnitudinea de 7,6 grade pe scara Richter. Seismul a durat aproximativ 15 secunde iar în urma acestuia au murit 15 mii de oameni. Tot atunci a a fost distrusă, în totalitate, şi cetatea antică Kasbah
• în 1976 s-a născut rapperul american Ja Rule
• în 1988 arhiepiscopul sud-african Desmond Tutu este arestat împreună cu un grup de circa 100 de clerici, în timpul demonstraţiei anti-apartheid de cinci zile de la Cape Town
• în 2004 Jean-Bertrand Aristide este îndepărtat prin lovitură de stat din funcţia de preşedinte al Republicii Haiti
• în 2008 americanca Michelle Birnbaum, în vârstă, pe atunci, de 28 de ani şi născută tot pe 29 februarie, a născut o fetiţă, pe nume Rose. În 2016 cele două îşi vor sărbători, simultan, împlinirea a 36 respectiv 8 ani de viaţă, pe 29 februarie !
• în 2012, Tokyo Skytree devenea a doua cea mai înaltă clădire din lume, măsurând nu mai puţin de 634 metri înălţime.

În întreaga lume, dar mai cu seamă la noi în ţară – tărâmul tradiţiilor dar şi al suprestiţiilor – , există o multitudine de obiceiuri legate de ziua de 29 februarie şi de anul bisect, în general.

Cele mai importante suprestiţii arată că într-un an bisect nu e potrivit să te căsătoreşti, fiindcă există pericolul unui divorţ rapid, dar nici divorţul nu este recomandat în acest an, existând superstiţia că după o astfel de despărţire persoanele în cauză vor rămâne singure pentru multă vreme.

Tot în această înşiruire, oarecum logică, nici alte schimbări nu sunt indicate: loc de muncă, domiciliu, ba chiar se spune că nici culoarea părului nu ar fi bine să o schimbaţi…

De asemenea, există superstiţii privind începerea unor proiecte noi, care ar fi bine să fie amânate pentru anul următor, şi aici vorbim de construcţia unei case, începerea unor afaceri sau realizarea unor achiziţii costisitoare. Toate, se zice, sunt de rău augur în acest an.

O veche tradiție spune că, pe 29 februarie, tinerele pot să-și ceară iubiții în căsătorie, ele fiind îndreptățite să facă primul pas, iar dacă bărbatul refuză propunerea trebuie să îi ofere iubitei sale 12 perechi de mănuși. Motivul acestui gest mai puțin obișnuit este că astfel, ea le va purta tot anul pentru a ascunde rușinea provocată de lipsa unui inel de pe deget, câte o pereche pentru fiecare lună a anului. În zilele noastre această tradiție nu mai este respectată, tinerii preferând ca atunci fac cererea în căsătorie, acest lucru să se întâmple într-un mod cât mai spectaculos.

Bătrânii de la sate împărtăşesc celor mai tineri o veche legendă care spune că, din patru în patru ani, în an bisect, este interzis culesul ciupercilor, fiindcă în această perioadă toate devin otrăvitoare.

În faţa tuturor acestor primejdii care ne pot pândi în anii bisecţi, din bătrâni s-a moştenit şi un posibil leac, anume purtarea bijuteriilor din argint, acest metal fiind cel care se pare că întăreşte aura energetică, şi îi poate feri pe oameni de necazuri.

* * * * *

Pe de altă parte, cercetând calendarul creştin ortodox al anului 2024, observăm că pe 29 februarie este marcată sărbătoarea Sfântului Casian Romanul, sărbătorit, alături de Sfântul Gherman din Dobrogea pe 28 februarie în anii nebisecţi.

O veche legendă spune că Sfântul Casian ar fi mers la Dumnezeu să-i ceară să fie şi el sărbătorit, precum alţi sfinţi, să aibă o zi a lui. Însă Ziditorul a fost nemulţumit de măsura faptelor bune pe care le-a săvârşit şi, supărat, i-a spus sfântului să plece şi să se întoarcă doar din patru în patru ani. Aceasta ar fi explicaţia pentru care sărbătoarea sa se mută de pe 28 pe 29 februarie în anii bisecţi.

Despre Sfântul Casian se cunoaşte faptul că era din cetatea Romei si se trăgea din părinţi luminaţi, care i-au insuflat încă din copilărie, o aplecare aparte către învăţătură. Tânărul Casian avea să înveţe la perfecţie filosofia şi astronomia, dar mai ales Tainele Sfintei Scripturi.

A intrat într-un schit şi s-a fãcut monah, ducând o viaţă plină de nevoinţe dar şi de ascultare şi chibzuială, luând apoi, pentru o vreme, calea sihăstriei.

A  mers, apoi, în pelerinaj la mănăstirile Egiptului şi ale Tebaidei, la muntele Nitriei şi al Asiei, în Pont şi Capadocia, adunând informaţii despre vieţile tuturor părinţilor care au luat apoi forma unor iscusite scrieri şi învăţături ale Sfântului Casian, care ne inspiră şi în zilele noastre.

Sfântul Gherman din Dobrogea este şi el sărbătorit din patru în patru ani la 29 februarie. El s-a născut în nordul Dobrogei, în jurul anului 368, la Casimcea, care este şi vatra străbună a Sfântului Ioan Casian.

După ce a studiat în localitatea natală alături de Casian, cu care a fost prieten până la moarte, a mers la Constantinopol unde a deprins învăţătura Sfinţilor Părinţi. Apoi, tot împreună cu Casian, a îmbrăcat haina monahală la o mănăstire din sudul Dobrogei.

A mers, împreună cu cuviosul Casian să se închine Cuvioşilor Părinţi de pe Valea Nilului, iar mai apoi a mers, spre închinare, la mormântul Domnului Iisus Hristos.

În jurul anului 400, la Constantinopol, Sfântul Ioan Gură de Aur i-a hirotonit – pe Sfântul Ioan Casian diacon, iar pe Cuviosul Gherman, preot.

După circa trei ani, când ierarhi din Răsărit s-au ridicat împotriva Sfântului Ioan Gură de Aur, Cuviosul Gherman a luat apărarea marelui ierarh.

Gherman a fost atât de iubit de prietenul său Casian, încât acesta îl numea, în lucrarea „Convorbiri cu Părinţii din Pustie”, „Sfântul Părinte Gherman”.

El a rămas în istorie ca un susţinător al vieţii monahale în Dobrogea, dar şi în Italia şi Galia, fiind însoţit de harul Duhului Sfânt.

Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române dn iunie 1992, hotărăşte canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman, aceştia fiind prăznuiţi în ziua de 29 februarie (în anii bisecţi), sau 28 februarie.