„Regina cântecului românesc”, „Edith Piaf a României” sau „Pasărea măiastră”, cum a fost supranumită de Nicolae Iorga, avea un repertoriu extrem de bogat, ce cuprindea cântece din toate regiunile ţării și din toate categoriile muzicale: doine, cântece de leagăn, de joc (hore, sârbe, învârtite, jienești), de dragoste, de petrecere, lăutărești, satirice, bocete, oraţii de nuntă.
Fără îndoială, Maria Tănase reprezintă un simbol al culturii româneşti. Ea a rămas în memoria tuturor prin vocea sa excepţională, dar şi prin carisma şi frumuseţea deosebită.
A înregistrat primele piese – „Cine iubește și lasă” și „M-am jurat de mii de ori”, la vârsta de 24 de ani, la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner.
La data de 20 februarie 1938, când artista a debutat la radio, la emisiunea „Ora satului”, acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a interpretat melodiile: „M-am jurat de mii de ori”, „Șapte săptămâni din post”, „Ce-i mai dulce ca alvița”, „Cine iubește și lasă”, „Geaba mă mai duc acasă”, „Mărie și Mărioară”, „Țigăneasca” şi „Când o fi la moartea mea”. După debut, Maria Tănase a fost programată aproape săptămânal de Radio România.
Pe 20 octombrie 1940, la Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani a avut loc ultimul concert la artistei, dinaintea cenzurii, deoarece Garda de Fier i-a interzis acesteia să mai apară în public și, din ordinul Ministerului Propagandei, au fost distruse toate discurile de patefon existente cu melodiile artistei în discoteca Radio-ului, precum și matrițele acestora de la casa de discuri Columbia, sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic.
Motivul real al acestei decizii a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca etnomuzicologul Harry Brauner și jurnalistul Stephan Roll.
În anul 1950, Maria Tănase s-a căsătorit cu juristul Clery Sachelarie. Doi ani mai târziu, a fost solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată.
Un an mai târziu, a lansat cântecele de succes „Dragi mi-s cântecele mele” și „Aseară vântul bătea”, la Concertul popoarelor organizat cu ocazia celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie, desfășurat în București.
Din anul 1954, după o pauză de 11 ani, artista a imprimat frecvent la Radio și la casa de discuri Electrecord.
În aprilie 1954, Departamentul Artelor din Ministerul Culturii a propus decorarea sa cu Ordinul Muncii clasa a III-a, în anul 1955 a primit Premiul de Stat, iar în anul 1957 a primit titlul suprem de Artist emerit.
În primăvara anului 1963 a aflat că este bolnavă de cancer la plămâni și s-a stins din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10.
„Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă nimănui la cunoștință despre moartea mea cu excepția oficialităților și în orice caz înmormântarea să fie anunțata cu o zi mai târziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă”, scria Maria Tănase în testamentul ei. Această dorință nu i-a fost împlinită. La înmormântarea îndrăgitei artiste au participat peste un milion de persoane, iar în România a fost declarată zi de doliu național.
Lasa un raspuns