În acest secol observăm cum globalizarea influențează societatea noastră, economia,cultura, știința, política,chiar și educația.Analizând aceste schimbări semnificative ce se produc în toate domeniile, conștientizăm faptul că educația va juca mereu un rol deosebit de important,că fiecare cadru didactic ține în mâinile sale viitorul copiilor, al tinerilor de mâine.
Este important ca noi, cadrele didactice, să fim ferm convinși că una din sarcinile noastre primordiale este să orientăm învățarea elevilor noștri, să o canalizăm,astfel încât ei să devină capabili să înfrunte realitatea înconjurătoare cu spirit critic, creativ, constructiv, să-și dezvolte abilități ca: reflexia, analiza,sinteza critică, inovația, creativitatea.
Consider indispensabilă nevoia de a atinge stadiul în care elevii noștri găsesc plăcerea de a învăța, de a aplica cunoștințele dobândite în diverse situații concrete din viața cotidiană, de a elabora ei înșiși noi învățăminte și concluzii, într-un cuvânt să dea un sens concret lucrurilor învățate.
O sarcină prioritară este aceea de a reuși sensibilizarea elevilor prin predarea unor discipline integrate, prin acordarea unei atenții deosebite caracteristicilor individuale ale fiecărui elev, prin facilitarea interacțiunii dintre ei, oferta un evantai mai larg de metode de învățare, stimulând lucru în echipă. Toate acestea ar dezvolta gândirea critică, reflexivă, cât și capaciatatea de dobândire de noi valori.
Să nu se piardă în niciunul dintre noi: dascăli, copii, tineri, societate în general plăcerea de a învăța,o valoare care ne duce la progres, care ne permite să ne descoperim pe noi înșine, șă ne respectăm propia persoană,să îngrijim și să iubim natura, să fim capabili să ne iubim aproapele, să-i vedem pe cei din jur ca pe noi înșine, astfel vom deveni mai conștienți de ceea ce societatea noastră are nevoie.
Voi enumera câteva din problemele cu care se confruntă educația din zilele noastre: continua reformă a educației din partea unor politicieni care vin și pleacă, care nu înțeleg că viitorul nu constă într-o serie de reforme continue, mici adăugiri, noi politici, ci într-o schimbare radicală; sistemul nu e adaptat la diversitate, procesul de predare-învățare ar trebui să fie în funcție de particularitățile individuale ale elevilor; există, mai nou o oarecare neîncredere din partea părinților la adresa profesorilor. Este necesară o colaborare strânsă, o încredere deplină a unora în ceilalți, formarea unei autentice echipe, care luptă pentru o educație de calitate.
Un alt punct problematic ar fi că sistemul nostru condamnă hotărât greșeala, care ar trebui folosită în scop constructiv, ca oportunitate de învățare, de creștere în gândire. Deși se încearcă o așa zisă schimbare, educația românească nu stimulează creativitatea și curiozitatea elevilor, așteptăm ca schimbarea să o facă cineva pentru noi, în numele nostru chiar, să nu uităm că fiecare dintre noi poate aporta grăuntele lui minuscul la schimbare în educație. Pe scurt, învățăm copiii să înmagazineze informații, cunoștințe,dar nu îi învățăm cum să le folosescă. Ar trebui pus accentul pe cursuri și ateliere care să-i dezvolte copilului abilitățile în vederea integrării lui în lumea laborală, a vieții de adult care îi așteaptă.
Lasa un raspuns