Dimitrie Vatamaniuc, născut la data de 25 septembrie 1920, la Sucevița, a fost un critic și istoric literar român, membru de onoare (2001) al Academiei Române, reputat eminescolog și un fervent apărător și promotor al culturii și civilizației românești din Bucovina de Nord.
Primii ani îi petrece în comuna natală, cu cele două bunici: Melania și Elisabeta. Tot aici a urmat școala primară. Continuă cu Școala Normală de Învățători de la Cernăuți și apoi Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” de la Rădăuți. În 1947 devine licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Napoca, cu specializare în istoria literaturii române, estetică literară și istoria românilor.
În 1952 a fost admis pe unul din cele două locuri pe țară la doctorat pentru istoria literară de la Institutul de Istorie și Folclor al Academiei Române, și l-a avut conducător științific pe George Călinescu. Teza de doctorat cu tema „Ioan Popovici-Bănățeanul și lumea meseriașilor” a fost susținută în 1957.
A fost profesor de limba și literatura română la Liceul „Andrei Mureșanu” din Dej, redactor la Almanahul literar din Cluj, cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor, lector la Universitatea din București și, din 1964, a fost șef de secție la Centrul de Documentare și Informare Științifică al Academiei Române. Din 1974 a lucrat în calitate de cercetător la Institutul de Teorie și Istorie Literară al Academiei Române.
Dimitrie Vatamaniuc a continuat opera lui Dumitru S. Panaitescu (Perpessicius), care și-a închinat viața operei poetului Mihai Eminescu. El este cunoscut și apreciat în țară și străinătate pentru cercetarea și publicarea operelor complete ale lui Mihai Eminescu, îndeosebi a celebrelor Manuscrise facsimilate. Păstrate de Titu Maiorescu și donate Academiei Române în 1902, aceste manuscrise au fost legate în 45 de caiete, fără o cronologie strictă și fără o ordine tematică. „Caietele” au fost citite, descifrate, valorificate și reproduse în ediții succesive, timp de un secol, de câteva generații de eminescologi, de la Perpessicius, George Calinescu, la Dimitrie Vatamaniuc și Petru Creția.
Referindu-se la dăruirea cu care Dimitrie Vatamaniuc a lucrat la ediția integrală Eminescu, Petru Creția spune:
„ Prezența lui D. Vatamaniuc a fost providențială. Cunoașterea amănunțită a autorului și a epocii, îndelungata experiență a manuscriselor eminesciene, echilibrul și pătrunderea judecăților sale, tenacitatea și hărnicia lui, o disciplină de fier a muncii zilnice, smerenia cu care accepta soluțiile care veneau din afara ariei sale specifice de competență, capacitatea de a rezista oricăror adversități au făcut din el un coechipier admirabil, iar voința sa neabătută a făcut posibil ducerea până la bun capăt a lucrărilor. ”
Sub coordonarea lui Dimitrie Vatamaniuc, un grup de cercetători a publicat în 1977 proza și publicistica lui Eminescu. În 1993, s-a încheiat publicarea traducerilor din manuscrisele lui Eminescu, texte germane, note de curs.
A editat opera lui Ioan Slavici, în 14 volume (1967-1987) și Avatarii Faraonului Tlà de G. Călinescu (1979).
Născut și crescut în Bucovina de Nord, Dimitrie Vatamaniuc s-a implicat cu dăruire în studierea, apărarea și promovarea valorilor culturale românești din această zonă.
A fost director al Centrului pentru Studierea Problemelor Bucovinei din Rădăuți al Academiei Române, transformat, în 1992, în Institutul Național „Bucovina”; redactor-responsabil al revistei „Analele Bucovinei” și coordonator al Enciclopediei Bucovinei în studii și monografii; director al revistei „Septentrion”, publicație a Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina.
Lasa un raspuns