În condițiile în care exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 a fost suspendat prin prevederi legale succesive, speciale și derogatorii, începând cu anul 2011 și până în anul 2017, inclusiv, așa cum s-a constatat în mod constant de către Înalta Curte de Casație și Justiție, se apreciază că nu poate fi vorba nici de o speranță legitimă de valorificare efectivă a acestor drepturi.
Astfel s-a pronunţat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 35/2018 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 810 din 21 septembrie 2018.
Problema de drept în discuţie
Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: “dacă art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015)1, se interpretează în sensul că se aplică și la stabilirea cuantumului ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010) și dacă noțiunea «limită de vârstă de pensionare prevăzută de lege», reglementată de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, reprezintă «vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă» prevăzută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 223/2015), care se atinge prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa la lege, sau reprezintă vârsta de pensionare stabilită în raport cu situația concretă a fiecărui reclamant“.
Reţinem precizarea că, în cuprinsul decizie ÎCCJ, toate referirile la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au avut în vedere forma anterioară modificărilor aduse prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 492 din 2017, în vigoare de la 1 iulie 2017.
Considerentele pentru care ÎCCJ a respins cererea pentru pronunţarea unei hătărâri prealabile
Pe scurt, reclamanții au solicitat obligarea Inspectoratului General al Poliției Române și Inspectoratului de Poliție Județean Suceava la plata ajutoarelor salariale suplimentare, așa cum sunt prevăzute în art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea- cadru nr. 284/2010, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
În motivare, au arătat că au fost salariații pârâților până în anul 2016, când raporturile de serviciu au încetat ca urmare a pensionării.
La data încetării raporturilor de muncă erau în vigoare dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, cu privire la care au apreciat că și-au produs efectele până la 31 decembrie 2016.
În Decizia ÎCCJ găsiţi aspecte de reţinut, din diversele etape de soluţionare a acestei cauze, aspecte ce ţin de regimul suspendărilor repetate a reglementărilor în discuţie, inclusiv o situaţie specială la momentul abrogării reglementării anterioare de către Legea-cadru nr. 153/2017, dar şi inerpretări privind reducerea vârstei de pensionare în cazul militarilor.
Cum nu este locul, aici, de a relua întreaga dezbatere, ne mărginim la a arăta că ÎCCJ a respins cererea de pronunţare a unei hotărâri prealabile, oferind repere în susţinerea deciziei, din care reţinem pe cele de interes general în ce priveşte mecaqnismul de aplicare a legislaţiei.
– În cauză s-a solicitat interpretarea unor texte de lege vizând modul concret de calcul al cuantumului ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, în condițiile în care prin Decizia nr. 5/2018 s-a stabilit că acțiunile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale, formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 și introduse în perioada de suspendare a exercițiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, sunt prematur formulate.
– În considerentele acestei decizii (punctele 94, 95 și 96) s-a reținut că, în urma analizei circumstanțelor specifice ale instituirii acestor drepturi, “pe fondul suspendării repetate prin acte normative reținute ca fiind constituționale, acestea nu au intrat în patrimoniul beneficiarilor avuți în vedere de Legea-cadru nr. 284/2010, ele având în continuare un conținut abstract, fiind condiționate în recunoașterea lor concretă de o nouă manifestare a legiuitorului, motiv pentru care nu pot fi considerate «bunuri» din această perspectivă”.
– Prin art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 80/2018, cu modificările și completările ulterioare, intrată în vigoare la data de 7 decembrie 2017, s-a prevăzut în mod expres că în anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
– În consecință, așa cum s-a reținut și în Decizia nr. 5/2018, dreptul a cărui valorificare s-a solicitat de către reclamanți, respectiv plata ajutoarelor prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, nu este actual.
– Este adevărat că, în speță, instanța titulară a sesizării a apreciat că “după data de 1 iulie 2017 dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea- cadru nr. 284/2010 sunt actuale”, însă rolul mecanismului de unificare a practicii reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă este de a da o interpretare unui text de lege neclar și de a preîntâmpina o jurisprudență neunitară, iar nu de a rezolva o situație particulară, dedusă judecății instanței de trimitere.
– În condițiile în care exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 a fost suspendat prin prevederi legale succesive, speciale și derogatorii, începând cu anul 2011 și până în anul 2017, inclusiv, nu poate fi vorba nici de o speranță legitimă de valorificare efectivă a acestor drepturi.
– Această concluzie se consolidează în contextul abrogării Legii-cadru nr. 284/2010 prin Legea-cadru nr. 153/2017, care nu mai stabilește asemenea drepturi, art. 66 din Legea nr. 24/2000 recunoscând posibilitatea abrogării chiar și în cazul normelor suspendate.
În acest context, față de soluția impusă de Decizia nr. 5/2018, obligatorie, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că soluția pe fond a chestiunii de drept supuse mecanismului de unificare reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă nu ar putea fi extinsă litigiilor având același obiect cu cauza ce a determinat prezenta sesizare. În aceste condiții, nu sunt create premisele apariției unei practici neunitare, care să poată fi preîntâmpinată pe calea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, iar o opinie jurisprudențială izolată nu poate să constituie temei declanșator al mecanismului procedurii reglementate de art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea privită din această perspectivă fiind inadmisibilă.
Reglementările care au format obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare, cu modificările și completările ulterioare
“Art. 8. –
(…)
(2) În anul 2016, pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, indemnizațiile, compensațiile, primele, ajutoarele, plățile compensatorii, despăgubirile, compensațiile lunare pentru chirie și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare, care nu fac parte din solda lunară brută/salariul lunar brut, se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora utilizat pentru luna decembrie 2009.
(…)”
- Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare
Anexa nr. VII Familia ocupațională de funcții bugetare “apărare, ordine publică și siguranță națională“
“Art. 20. –
(1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă:
– până la 5 ani – un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
– între 5-10 ani – un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
– între 10-15 ani – un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
– între 15-20 ani – un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
– între 20-25 ani – un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
– între 25-30 ani – un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
– peste 30 ani – un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.
(2) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază. (…)”
- Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare
“Art. 16. –
(…)
(2) Vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă, prevăzută la alin. (1) lit. a), este de 60 de ani. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.”
Sursa: www.legestart.ro
Lasa un raspuns