În Armata Română încă se scrie istorie, iar aceasta este conturată mai ales de cei care, în ciuda piedicilor societății luptă pentru a putea îmbrăca uniforma militară, ca mai apoi să jure credință țării.
Istoria pare a fi parcă și mai interesantă când cele pe care poeții le-au descris ca fiind „ființe gingașe” se hotărăsc să facă față, din toate punctele de vedere, unei lumi a bărbaților, să plece departe de casă și să pună pe același cântar familia și țara.
Este și cazul surorilor Sauciuc din comuna Vatra Moldoviței, satul Paltinu, cărora, desi le-ar fi stat foarte bine și pe coperta unei reviste de modă, au ales să reprezinte un exemplu pentru comunitate și au optat pentru studiile militare.
Acestea înfruntă astăzi cu determinare programul strict, care trebuie respectat, își sacrifică majoritatea timpului liber, fac antrenamente fizice riguroase, cot la cot cu băieții, învață să devină responsabile, învață ce este onoarea și respectul față de valori.
Toate acestea pentru că amândouă au admirat, încă din clase gimnaziale, uniforma militară, însă cea care s-a bucurat prima de ea a fost Evelina când a intrat la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc.
„Uniforma a reprezentat pentru mine un reper în viață, un model demn de urmat, seriozitate și respect. Încă din primele secole, cei care erau selectați să poarte uniforma militară erau foarte bine pregătiți. Chiar și strămoșii noștri care au participat la ambele Războaie Mondiale s-au îndrăgostit treptat de uniforma pe care o purtau, chiar dacă la început au mers din obligație. Uniforma militară echivalează cu dragoste de neam și de țara, iar acești oameni au pus mai presus de orice idealul național în detrimentul familiei, rămânând astfel orfani copii, iar șoțiile rămânând văduve. În spatele uniformei militare se ascunde foarte multă muncă, mult antrenament și fiecare țară se mândrește cu armata ei. Acestea au fost argumentele care m-au convins că și eu trebuie să îmbrac aceste haine respectabile”, mărturisește Evelina Sauciuc.
După 4 ani la cea mai respectată unitate de învățământ din județ, Evelina a optat pentru Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov unde este astăzi studentă. Aceasta recunoaște că un parcurs militar nu este deloc ușor, însă își merită fiecare efort.
„Întotdeauna apariția unui cadru militar impune respect deoarece oamenii știu că în armată se respectă un program, iar ordinul se execută. În ziua de astăzi copiii traiesc într-o lume virtuală, iar unele fete cred că ocupația militară este la îndemâna oricui. Totuși, pentru a fi militar trebuie sa îndeplinești niște condiții care constau în pregătirea temeinică la obiectele de specialitate și în probele eliminatorii care se dau. Eu, dacă vreodată aș abandona acest domeniu, jurământul depus ar rămâne valabil pentru totdeauna, așadar această uniformă ma responsabilizează 100% și îmi place la fel de mult”, mai spune Evelina.
Evelina și Iasmina își desfășoară activitatea zilnică asemenea bărbaților militari, căci în armată diferența între bărbați și femei nu există, fapt ce dovedește că adevărata forță nu este reprezentată de cea fizică, ci constă în munca pentru atingerea țelulul suprem, în viziunea unui viitor promițător. Nici forța fizică nu le-a speriat pe surorile Sauciuc, mai mult decât atât, Evelina spune că puterea colegilor săi o ambiționează și mai tare.
„Încă de la bun început bărbații au fost cei care au purtat haina militară pentru că ea corespundea cu trăsăturile specifice lor: curaj, hotărâre, dorința de putere, impulsul de a conduce, de a da ordin și de a fi ascultați. Bineînțeles că acomodarea noastră, a fetelor, se realizează treptat, pentru că trebuie să îți formezi un caracter puternic care să răspundă solicitărilor care vin din partea lor. Uitându-mă la capacitatea lor de conducere mă ambiționez treptat și mi-aș dori să ajung și eu în vârful piramidei”, transmite cu sinceritatea tânăra.
Deși, bocancii au luat locul pantofilor eleganți, iar uniforma, rochiilor, visul lor a devenit realitate, iar acest fapt le-a împlinit pe ele, dar și pe părintii lor cărora le saltă inima de bucurie de fiecare dată când pe ușa casei le intră fetele în uniformă.
Cu toate acestea în rugăciunile mamei există și lacrimi scăpate în colțul ochilor, conștientă fiind de faptul că viața de militar are și riscuri.
Cu o maturitate parcă prea prezentă, despre aceste riscuri, prima curajoasă a familiei, Evelina, spune că și le-a asumat pe deplin încă din momentul în care a depus jurământul.
„Am fost conștientă că atunci când țara mă cheamă trebuie să răspund cu promptitudine și profesionalism. Riscul înseamnă război, iar războiul aduce moarte. Totuși există posibilitatea unei opțiuni universal valabile pentru toți, de a alege atunci când te afli într-o situație complicată. Pe lângă avantaje, ca orice meserie are și dezavantajele ei însă acestea nu mă fac să-mi iubesc mai puțin jurământul și patria”, a declarat Evelina.
Evelina, model și inspirație pentru Iasmina
Surorile Sauciuc ne-au convins că armata îți cultivă iubirea pentru ceea ce ai fost, ești și tinzi să devii, transmițând din generație în generație disciplina de a trăi fiecare zi cu respectul pentru ceea ce suntem și cu asumarea pentru alegerile viitorului. Nu oricine este construit pentru a fi cadru militar, însă când cineva apropiat îți este model nicio limită nu pare greu de atins, iar Iasmina recunoaște că a văzut în sora sa un model pe care l-a și urmat.
Astăzi, aceasta este în clasa a XI-a la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare”, iar dacă sora sa a ales aviația, ea își dorește medicină militară și este convinsă că visul său se va îndeplini.
„Având-o pe sora mea m-am adaptat mult mai ușor și am observat în comportamentul ei trecerea treptată de la viața normală de până atunci, la cea de militar. Din clipa în care m-am hotărât să o urmez am știut că această haină militară identifică oameni, formează personalități și, în plan social asigură un statut social aparte”, mărturisește Iasmina.
Iasmina este convinsă că orice domeniu are nevoie de oameni pregătiți, iar în acest sens femeile pot fi chiar în avantaj deoarece oferă o atenție deosebită detaliilor și se dedică mai mult meseriei.
„Este nevoie de oameni pregătiți, indiferent că vorbim de bărbați sau femei. Putem spune că, uneori, femeile sunt mai meticuloase, atente la detalii și devotate, decât bărbații. Noi, cei care suntem la început de carieră militară, ne gândim mult la cum să ne remarcăm și să fim cât mai buni, iar deseori poate uităm că acest domeniu este puțin mai dur”, a mai spus Iasmina.
Evelina și Iasmina sunt astăzi un model pentru comunitatea din care provin, dar și pentru toți tinerii care nu renunță la visul lor.
Astfel, ajungi să te întrebi cum să nu iubeşti oamenii în sufletele cărora idealurile unei naţiuni primează în faţa intereselor personale? Cum să nu-i admiri pe cei cărora Imnul Naţional și Drapelul le provoacă cele mai profunde emoții?
Lasa un raspuns