Am intrat în Săptămâna Patimilor. Tradiții și obiceiuri în Lunea Mare

Creștinii ortodocși au intrat în Săptămâna Mare, perioadă ce va culmina cu Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare a creștinătății.

În Sfânta și Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos și de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului nostru Iisus Hristos. 

Ziua liturgică începe, după cum aflăm din Triod, duminică seara cu slujba Vecerniei, urmată de Pavecerniță, după care se săvârșește rânduiala specifică Săptămânii Patimilor și anume, Denia, adică Utrenia din Sfânta și Marea Luni, care spre deosebire de celelalte din cursul anului se săvârșește seara și poartă numele de Denie. 

Deniile se săvărșesc începând cu seara Floriilor, până în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” și înseamnă priveghere sau slujba nocturnă. În cadrul ei se citește pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul XXI, versetele 18-44 care este o continuare a Evangheliei ce s-a citit la Utrenia din Duminica Floriilor (Matei XXI, 1-11; 15-17).

Tradiția spune că în Lunea Mare se aerisește bine casa pentru a ieși toate relele adunate peste iarnă, se scot la aer lucrurile, se văruiește și se spală.

Azi, gospodinele scot covoarele pe bătător, scot în curte mobila și obiectele grele pentru a pregăti casa de văruit.

Lunea Mare este ziua dedicată muncilor grele, iar bărbații, spune tradiția, trebuie să stea acasă și să-și ajute soțiile. Azi se spală geamurile, se freacă podelele, se zugrăvește, se mătură și se lustruiește și se vopsește mobila.