Ce vremuri…! Câtă vorbă! Toate în speranța că i se va lua Bucovinei și ultima fărâmă de speranță. Și, totuși, dați liniștea mai tare!

Paștele în Bucovina a însemnat întotdeauna treburi pe lângă casă și, firește, în casă. Cum altfel credeți că regina din coșul de Paște, pasca, ar fi ieșit atât de rumenă? Sau modelele de pe ouăle închestrite, cum ar fi ieșit opere de artă, dacă nu prin migală?

Bucovina își sărbătorește această sfântă sărbătoare, în acest an, așa cum este firesc: în liniște. Nu e loc de gălăgie. Nici de haos. E nevoie doar de liniște.

E atipic și totuși la fel: Dumnezeu este același, iar zidurile celor mai frumoase mănăstiri din lume cântă acum și mai puternic parcă și vestesc că Moartea a fost biruită, iar Hristos a Înviat! Ce altceva ar mai putea conta? Ce altceva ar putea fi mai dureros decât chinurile Fiului Lui Dumnezeu care a avut cea mai grea moarte existentă vreodată?  Iisus a murit torturat în public, sub acuzații false, degradat, părăsit si înjosit, și in fața propriei Sale mame. Pe scurt, în plină tragedie si groază omenească.  De ce altceva, mai puternic, ne-am mai putea plânge?

Cei care au crescut cu Dumnezeu în suflet știu că atunci când Acesta nu îți trimite necaz înseamnă că te-a uitat, iar suferința rămâne cea mai mare dovadă de dragoste pentru oameni. De aceea, deznădejdea nu își are loc în inima mare a Bucovinei în aceste momente.

Altfel spus,  moartea Fiului lui Dumnezeu pentru păcatele omenirii întregi este dovada maximă a iubirii și milostivirii Lui Dumnezeu pentru oamenii căzuți, dar și semnul cel mai evident al iertării. Nici coronavirusul, nici molima, nici distanțarea socială, nici ordonanțele militare nu pot umbri Bucuria Învierii Mântuitorului.

Așa cum pe Dumnezeu nu poate să ni-L scoată nimeni din inimă, la fel de bine, nu poate nimeni opri intrarea Lui în casele Noastre. Cerul rămâne deschis, iar daca Lumina este în fiecare dintre noi, de ce ne-am mai putea plânge?

Oare această singurătate  impusă de pandemie nu este, de fapt, șansa de a-L regăsi pe Părintele ceresc, Cel pierdut, uitat, lăsat deoparte, în crunta învolburare a clipelor care se scurg cu repeziciune?

Bucovina nu trăiește cele mai simple clipe, însă toate pe care le trăiește trebuie să fie încărcate de speranță! Ne-am plâns destul noi, poate s-au bucurat de asta destul și alții, însă astăzi nu e loc decât de Bucurie!

Moldovița, Voroneț, Putna sau Sucevița,  răsună de Bucurie că Moarte a fost învinsă! Nu ne rămâne decât să aprindem candela sufletului nostru! Dumnezeu e pretutindeni!

Bucovina, acum după ce a învățat încă o dată câtă bucurie poate aduce un petec de Cer, sau un pom înflorit, trebuie să își amintească de credința cât un grăunte de muștar care poate muta munții din loc, aduce bucurie, învinge Răul!

Hristos a Înviat! Te bucură, Bucovină! Vom învinge cu Voia Sa!