Antalya, faimoasa destinație de vacanță care este cunoscută și sub numele de Riviera Turcească deoarece dispune de peste 600 km de coastă mediteraneană, atrage anual milioane de turiști. Pe lângă arhitectura modernă a unor hoteluri care imită lucruri sau locuri celebre cum sunt Veneția, Kremlinul, Titanicul sau Concorde-ul, regiunea Antalyei are vestigii istorice înscrise în patrimoniul UNESCO.
Maria Ozbilgin, româncă și ghid de turism profesionist în Turcia, ne-a prezentat primul dintre zecile de vestigii antice ale acestei zone, între care și orașul antic Perga care a fost fondat în urmă cu o mie de ani înainte de Hristos de grecii Argosului, la aproape 20 de kilometri de Mediterană, de care a fost legat printr-un râu secat ulterior.
Unii istorici susțin că Perga a fost fondat inițial de hitiți în jurul anului 1500 î.Hr. și era cunoscut sub numele de Parha . Era un centru comercial de succes lângă râul Aksu (vechiul Kestros sau Cestrus) când Alexandru cel Mare a sosit în 333 î.Hr. A fost întâmpinat de locuitori și a folosit Perga ca bază pentru campaniile sale anatoliene atacând cetățile Side și Aspendos. Alexandru a fost urmat de seleucizi sub care orașul a prosperat și cel mai celebru locuitor al lui Perga, matematicianul Apollonius din Perga a trăit și a lucrat aici. Apollonius a fost un elev al lui Arhimede și a scris o serie de opt cărți despre geometrie.
O vizită la Perga începe prin intrarea în situl arheologic prin Poarta Romană, construită în timpul domniei lui Septimius Severus (193-211 d. Hr). Trecând prin poartă, în dreapta este Agora sau piața. Această structură de 75 x 75 m datează din secolul al II-lea d.Hr. Curtea centrală și magazinele erau înconjurate de un portic acoperit. Podeaua porticului și a magazinelor era realizată din mozaicuri colorate. Agora nu era doar centrul comerțului, ci și un loc pentru întâlniri, precum și un forum pentru discuții politice, sociale și filosofice
Următoarea clădire este poarta orașului elenistic care datează din secolul al III-lea î.Hr. Aceasta este, cu siguranță, cea mai impunătoare clădire din Perga și a fost inteligent concepută pentru a proteja orașul cu turnurile sale gemene și curtea în formă de potcoavă din spate. Se crede că turnurile aveau trei etaje și erau încoronate de un acoperiș conic. În anul 121 e.n., curtea în formă de potcoavă a fost reproiectată ca o curte de onoare. În spatele curții se afla un arc triplu. În jurul arcului, există aproximativ o duzină de inscripții legate de Plancia Magna care au trăit în secolul al II-lea d.Hr. Era fiica guvernatorului, o preoteasă a lui Artemis Pergaia (Diana) și o binefăcătoare a orașului. Plancia Magna avea arcul decorat cu statuile împăraților și ale rudelor lor.
După ce treceți prin poarta și curtea elenistică, intrați pe o stradă largă, pavată cu marmură, dublu colonată, cu o lungime de 300 de metri, care se întinde de la poarta principală până la acropola Perga. Strada are o lățime de 20 m și este împărțită în două de un canal de apă de 2 metri lățime care curge pe mijloc. La capătul străzii colonate se află Nymphaeum, o fântână triumfală de unde un curs de apă curgea în canalul de apă. Ninfeul este o structură ornamentală semicirculară și datează din timpul împăratului Hadrian (130-150 CE). O statuie a zeului râului Kestros se afla în centrul acestei imense fântâni. În spatele nimfeului se află acropola cu câteva rămășițe alePerioada bizantină . La vest de nimfe se află rămășițele unei paleestre romane datând din 50 e.n. , construită de Gaius Julius Cornutus Bryonianus și dedicată împăratului Claudius (41-54 e.n.).
Revenind la intrare, există băile romane excavate situate la sud-vest de agora. La fel ca hamamurile turcești, băile romane constau dintr-un complex de camere, cum ar fi camera fierbinte și camera rece. Acesta din urmă, numit frigidarium în latină, a fost descoperit și aici la Perga.
„Dacă în cetatea respectivă exista apă termală, romanii o foloseau, dacă nu, încălzeau apa. Aveau încăperi cu temperaturi separate, respectiv frigidarium, încăperea cu apă rece, caldarium, spaţiul acela cu apă caldă, şi tepidarium, spaţiu cu apă călduţă, cel mai mare din incinta termelor – pentru că acolo era şi vomitarium, locul în care se făcea peeling, unde aveau loc petreceri, şedinţe, unde se luau şi hotărâri pentru cetate”, a spus ghidul Maria Ozbilgin.
În afara locului propriu-zis, se află stadionul în formă de potcoavă, cel mai mare din Asia Mică , care măsoară 234 m pe 34 m. Stadionul avea o capacitate de 12.000 de locuri, sprijinit de construcții masive cu boltă de butoi. Chiar dincolo de intrarea amplasamentului se află și teatrul lui Perge, care este de tip greco-roman și ar putea adăposti 15.000 de persoane. Din păcate, a fost de ceva timp în reconstrucție și, tot din păcate, este închis vizitatorilor.
Vestigiile existente la Perga, în cea mai mare parte revelate de săpăturile arheologice din 1956, deopotrivă cu numeroasele statui expuse la Muzeul din Antalya, sugerează un oraş bogat, înfloritor, chiar luxos în epoca elenistică.
Myra – orașul luminii
Al doilea sit arheologic vizitat a fost orașul Myra, lângă modernul Kale (Demre), unul dintre cele mai importante orașe din Licia antică, situat lângă gura râului Andriacus, pe Marea Mediterană, în sud-vestul Turciei . Istoria sa timpurie este necunoscută.
Orașului antic Myra, metropolă a Licei la începuturile creștinătății are cele mai frumoase ruine greco-romane și liciene din regiune. Myra a fost unul dintre cele mai importante șase orașe din Lycia antică, alături de Xanthos, Patara, Olympos, Pinara și Tlos. Cu toate acestea, se crede că datează mult mai demult, deoarece un zid de apărare exterior a fost datat ca fiind din secolul al V-lea î.Hr.
Împăratul roman Teodosie al II-lea a făcut din Myra capitala Lyciei bizantine până când orașul a căzut în mâinile califului Hārūn al-Rashīd în 808 d.Hr.
Ruinele orașului antic Myra constau într-o necropolă impresionantă, care include morminte de conducători și membri ai familiei și un amfiteatru mare adiacent, cu 35 de rânduri consecutive de scaune. Fațada amfiteatrului a fost bogat decorată cu măști teatrale și scene mitologice. La vest de teatru, pe o colină abruptă sunt morminte tăiate în stâncă. Acestea imită case și altare din lemn, cu fațade și reliefuri cu stâlpi. La poalele acropolei se află rămășițele unui magnific teatru, unul dintre cele mai mari și mai bine conservate din Anatolia.
Maria Ozbilgin a explicat că cimititrul sau necropolisul este cel mai vechi sit arheologic.
„În cultul morţilor la licieni existau două tipuri de morminte. Sau erau morminte după modelul caselor, aşa cum vedem aici, săpate în piatră, sau dacă erau în oraşe-port sau în insule, în necropolisul lor aveau morminte, pentru că erau marinari, ca nişe corăbioare întoarse invers. La British Museum întâlnim foarte multe morminte de genul acesta, luate tot de la ei. Aici întâlnim mormintele după modelul caselor, tăiate în stâncă, iar calea de acces era pe scări, care, bineînţeles, între timp s-au dărâmat”, a precizat ghidul turistic. Trebuie subliniat faptul că nu oricine își permitea un astfel de mormânt, ci doar cei foarte înstăriți.
La Myra se află şi un teatru greco-roman, care este încă în curs de restaurare.
„Deşi noi ne-am obişnuit să le spunem la aceste construcţii amfiteatru, nu este corect, amfi înseamnă întodeauna faţă în faţă, vizavi. Partea aceasta cu scaune, auditorium, dacă este circular, astfel încât fiecare spectator să aibă un alt spectator în faţă, exemplul cel mai popular este Colosseum, atunci spunem că este amfiteatru. Dacă spunem că este în formă de U, toate sunt teatre. Şi există în lume treatrul elenistic, teatrul greco-roman şi amfiteatrele toate sunt romane. Pentru că această formă de arcadă, cu cheia de boltă, care susţine toată construcţia, greutatea, au introdus-o în construcţie romanii”, a mai sus Maria Ozbilgin.
Templul lui Artemis, zeița protectoare a Myrei, a fost una dintre cele mai apreciate structuri din zonă. Se spune că este cea mai minunată clădire din Licia, dar a fost complet distrusă de un ordin al Sfântului Nicolae, care dorea să șteargă păgânismul din regiune.
Teatrul de la Myra de sorginte greco-romană are o capacitate de 12.000 de locuri. La evenimentele din acea perioadă participau bogații cetății însoțiți de sclavii personalii care le făceau toate serviciile.
„La Myra teatrul era numai pentru activităţi culturale. Dacă este adânc, după cum vedeţi aici, şi are acele balustrade care apără spectatorii, se numeşte arena. Acesta este un teatru cu arena. Vedeţi basoreliefuri peste tot, cu măşti. Toate motivele sunt corintice, iar romanii au folosit acest stil deoarece era mult mai decorativ”, a explicat Maria Ozbilgin.
Dacă ești în zona nu ar trebui ratat și orașul scufundat. Acesta se află pe insula Kekova. Aceasta insulă a fost unul dintre importantele orase liciene, dar a fost distrus de un puternic cutremur – in urma acestuia, o parte din oras a ajuns sub apele verzi ale Marii Mediterane si este un sit unic.
Sf. Nicolae și biserica din Demre
În 2017 arheologii turci susțineau că au descoperit locul în care a fost inmormantat Sfântul Nicolae. Lucrările au relevat un templu intact sub Biserica „Sfântul Nicolae” din Antalya, unde se crede că s-a născut acesta.
Sfântul Nicolae este onorat în multe religii și este cel mai venerat sfânt din tradiția creștină ortodoxă rusă. De asemenea, acesta este patronul copiilor, marinarilor, negustorilor, bancherilor, călătorilor, cărturarilor și studenților. Sfântul Nicolae a fost atât de venerat, încât mii de biserici au fost numite pentru el.
Sfântul Nicolae, născut în secolul al III-lea în Patara din apropiere, a fost episcopul Myrei în secolul al IV-lea. A devenit faimos pentru natura sa caritabilă și pentru vindecarea miraculoasă a bolilor; caracterul său amabil a devenit inspirația pentru dezvoltarea modernului Moș Crăciun. A murit la 6 decembrie 343 în Myra și a fost înmormântat în biserica sa catedrală. Rămășițele sale muritoare, înainte de a fi introduse în contrabandă la Bari, în Italia, erau ținute în Biserica „Sfântul Nicolae”. Cea mai veche biserică „Sfântul Nicolae” a fost construită în secolul al VI-lea, presupus peste mormântul Sfântului Nicolae. Ulterior fiind reconstruită, actuala biserică este din secolul al IX-lea. A fost reconstruită în continuare în 1042 sub patronajul lui Constantin al X-lea și a fost adăugată o mănăstire în acel moment sau la scurt timp după aceea. Biserica a devenit un popular centru de pelerinaj după moartea sa în toate perioadele ulterioare, chiar și după ce au fost furate rămășițele Sfântului Nicolae. Biserica servește în prezent ca Muzeul Moș Crăciun.
Cappadocia, circuitul favorit al românilor
Cel mai solicitat circuit de către români în Turcia este totuşi Cappadocia, unde a fost primul centru cultural-religios din lume.
„Foarte mulţi români vor să vadă Cappadocia nu numai pentru acele forme geografice care sunt unice în lume, ci şi pentru bogatul bagaj cultural-religios din Cappadocia şi bineînţeles pentru zborul cu balonul (…). Iar cei care merg în Cappadocia nu merg doar acolo. Au în program şi Istanbulul, dacă vin prin Istanbul, şi Ankara, iar dacă vin prin Antalya, avem oraşul Antalya, împrejurimile lui, excursie opţională la Aspendos sau în Alanya, plus program de trei zile la Cappadocia. Deci ăsta este unul dintre cele mai solicitate circuite de către români”, a relatat ghidul turistic.
Ea spune totuşi că o excursie în Cappadocia nu este recomandabilă vara, ci mai degrabă primăvara sau toamna, întrucât aflându-se în centrul podişului anatolian „este foarte cald şi praf”.
„În general după sfârşitul lunii iunie Cappadocia este mai puţin recomandat, dar un alt circuit care poate fi făcut şi vara de către turiştii români ar fi cel pe coasta Liciei. Adică se merge din Antalya, se vede toată Licia, se vede Effesul, se vede Pamukkale şi întoarcere în Antalya. Sau întoarcere prin podişul anatolian spre Istanbul. Pe coastă fiind, este un pic mai accesibilă clima”, a spus Maria Ozbilgin.
Lasa un raspuns