de Dragoș Huțuleac
Hai să ne gândim puțin că suntem la casa de la țară a bunicilor. Focul trosnește în sobă, în casă miroase a sarmale, tochitură, cozonac și colăcei proapeți. (Mie imi miroase și a răcituri). Trăiesc toți cei dragi. Toți sunt sănătoși. Toți sunt veseli. Se bea țuică fiartă și socată. Și se povestește mult. Se râde și mai mult. Toți, împreună, sub același acoperiș, pur și simplu vă bucurați de Crăciun.
Știți că veți dormi claie peste grămadă, dar nu vă pasă. Unii chiar vor dormi pe jos sau pe paturi improvizate din scaune. Important e că v-ați regăsit cu toții și că aveți parte de câteva clipe împreună. Ați uitat de toate necazurile. Spuneți bancuri, depănați amintiri, mâncați cu poftă din toate…da, nimeni nu-i la dietă. Vă luați la mișto, fără să se supere nimeni. Vorbiți despre visele voastre, ascultați sfaturile celor mai în vârstă, poveștile lor de viața, câte și mai câte.
După cum v-ați dat seama, nu aveți telefon. Nici nu există în fantezia noastră. Iar la tv, e numai TVR 1. Rar ce va aruncați privirea acolo. Numai la jurnalul de seara, la Teleenciclopedia si așteptați cu nerăbdare programul de revelion. De fapt, hai să zicem că și televizorul e stricat. Da-l naibii. Aveți casetofon, casete și la urma urmelor, nici de astea nu aveți nevoie pentru că vă aveți pe voi. Nimic nu-i mai frumos și nimic nu vă completează mai bine ca familia. De asta aveți bucurie în ochi, bucurie în suflete, de asta va doriți ca seara asta să nu se mai termine. Cine știe când veți fi din nou împreună? Cine știe când vă veți mai revedea? Cine știe dacă peste câteva zile veți mai fi cu toții în viață?
În seara asta sunteți fericiți și recunoscători. În seara asta uitați de greutățile vieții și credeți că totul e posibil, tocmai pentru că sunteți împreună și pentru că vă iubiți. Pentru că țineți unul la altul, pentru că fiecare înseamnă ceva pentru celălalt. Da, este o seara frumoasă. O seară pe care dacă n-ați trăit-o, nu o veți mai trăi niciodată. Și deși purtăm în suflet nostalgia unor astfel de momente, deși visăm la ele sau, dacă avem noroc, ni le amintim, am devenit mult prea egoiști ca să fim cu adevărat împreună. Refugiați în telefoane, tablete, laptop-uri, am uitat cum e să trăiești cu adevărat împreună cu cineva. Am uitat că omul nu-i un profil de facebook și că a comunica, înseamnă să transmitem și emoție nu doar să scriem mesaje în spatele cărora ne dăm altcineva decât suntem. Până nu ne revenim, sărbătorile, indiferent de natura lor, nu înseamnă nimic altceva decât prilejul de a mânca, lenevi și de a face poze pentru facebook sau instagram. Atât! Crăciun fericit!
Lasa un raspuns