După clipe trebuie să alergi. După veșnicie, niciodată

de Dragoș Huțuleac

Am ajuns să iubesc trezitul de dimineață. Dacă mă trezesc pe la 5, am cel puțin 2 ore de liniște deplină în care pot să realizez cele mai complicate sarcini ale zilei. Dar asta numai după ce beau cafeaua. Care oricât ar fi de proastă, devine grozav de bună atunci când o bei împreună cu tine însuți și gândurile tale. De multe ori beau cafeaua privind-o pe cea mică cum doarme. Deși e un pui de om, a ajuns să fie liniștea mea. Așa am înțeles că iubirea adevărată te odihnește. Auzisem de treaba asta, dar până la fiica-mea n-o trăisem. Bucuria din ochii ei când mă privește, mă odihnește și face ca orice problemă să devină mizilic.

După ce beau cafeaua, mă pun în fața calculatorului și analizez. Diverse informații, diverse texte, diferite situații. Le sintetizez, le interpretez, le pun în context apoi trimit mail-urile cu explicațiile de rigoare cui trebuie. De multe ori sunt mail-uri neplăcute care obligă destinatarul să facă ceva dificil pentru dânsul, dar util pentru interesul de grup sau chiar personal. Iar cel mai greu, de fiecare dată e atunci când trebuie să renunțe la orgoliu. Să accepte că au greșit. În momentul ăsta înțelegi cel mai repede dacă ai de-a face cu un om înțelept sau un prost. Prostul întotdeauna va renunța greu la orgoliu, sau chiar deloc. Asta deși ar fi în interesul lui să o facă pentru ca situația să nu se transforme în una mai neplăcută pe termen lung. Ăsta e alt aspect, pe termen scurt, aproape întotdeauna orgoliosul câștigă. Numai că are impresia că va face asta în mod repetat. E doar o impresie. De fapt, pe termen lung, nu face decât să se adâncească în probleme și să facă întregul context mai dificil pentru el și cei din jur. După cum ziceam, un prost! Un înțelept, renunța la orgoliul său și admite că a greșit căutând să facă tot ce ține de el pentru a îndrepta situația.

Tot făcând treaba asta am descoperit că cele mai bune decizii nu sunt mereu cele raționale și sub nicio formă cele subiective. Cele mai bune decizii pe care le poți lua sunt cele care sunt în acord cu conștiința ta. Pentru mine unul, în mod clar, conștiința este vocea prin care ne vorbește Dumnezeu. Mi s-a demonstrat asta în mod repetat. Iar cea mai mare bătălie pe care o dă omul este cea dintre „plăcere” vs. „conștiință”. De aici pornește tot răul sau tot binele, în funcție de cine câștigă. E o bătălie pe care o dăm zi de zi, fiecare din noi. Numai că trebuie avut în vedere că „plăcerea” e clipa în timp ce „conștiința” e veșnicia. Alegând cu chibzuință putem fi fericiți sau putem alerga mereu după „clipe” de bucurie. Pentru că după clipe trebuie să alergi. După veșnicie, niciodată.