M-am întrebat, retoric ce e drept, multă vreme, ce trebuie să facă un actor și muzician deosebit, pentru a trece de impedimentul de a nu se fi născut divă. În epoca dezgolirii artistice de nuri, a zvâcnirii de șold și a play-back-ului îmbunătățit chirurgical, ce poate face un artist pentru a fi băgat în seamă? Din păcate, majoritatea aleg replierea sub cerințele televiziunilor și se pierd în masa de paiațe ale prostului gust. Sunt însă oameni pentru care actul artistic înseamnă viață, iar viața este doar o trecere între două spectacole, timp pe care îl petrecem pregătind în amănunt un alt viitor spectacol.
Să scrii despre un asemenea om este o impietate, deoarece oricât de mult și de bine ai scrie, ceea ce scrii este doar părerea ta personală. Radu Gheorghe nu poate fi descris și nici inclus în vreo categorie preexistentă pentru că este atât de complex, încât mare parte din actul său artistic scapă atenției spectatorului și de aici senzația de inconfort intelectual, pe care unii spectatori o au după o reprezentație de a sa.
Actor, mim și muzician foarte bun, actul său artistic este, în esență, un filigan foarte fin, care trebuie urmărit foarte atent ca să poată fi înțeles. Nimic din ceea ce face pe scenă nu este întâmplător sau lipsit de sens, de la ștersul sudorii de pe frunte și până la privirea de spiriduș cu care pare să privească fiecare spectator în parte. Virtuozitatea la vioară sau onomatopeele complicate cu care își presară melodiile folk sunt ingrediente menite să atragă atenția asupra baletului de atitudini ale artistului. Sigur, este un act artistic complicat, menit mai degrabă unei scene de teatru și nu atenției unor consumatori de bar, dar am văzut vineri seară un pub, care a fost gălăgios la concerte ale corifeilor, amuțit de un Radu Gheorghe strălucitor. Am văzut oameni râzând cu lacrimi la hazul lucrurilor serioase pe care artistul le povestea cu delicatețe pe scenă.
Radu Gheorghe este un artist desăvârșit, mai preocupat de valoarea actului artistic produs decât de valoarea contractului semnat, un om a cărui modestie este atât de mare, încât nu consideră ceea ce face a fi mai important decât publicul din sală. Faptul că deși a trecut prin zonă, nici măcar unul din organizatorii de spectacole suceveni n-a găsit de cuviință să-l invite pentru un recital, vorbește mult despre valoarea orașului nostru.
Ca redactor cultural nu pot decât să-i mulțumesc lui Radu Gheorghe pentru timpul acordat și pentru îngăduința de a scrie despre el. Am obținut pentru dumneavoastră acordul de a înregistra câteva momente din recitalul său de la Piatra Neamț și promisiunea unui interviu cu proxima ocazie când va mai trece prin zonă.
Lasa un raspuns