Definiţia haosului a fost demonstrată în judeţul nostru zilele trecute cu vârf şi îndesat. Dacă nici bine nu ne-am dezmetecit de râs cu ce s-a întâmplat pe la Rădăuţi, sau mai bine spus cu ce se întâmplă încă, iată că nici Prefectura nu s-a lăsat mai prejos şi a demonstrat că haosul e şi acolo sus, la „cucurigu’ „.
Revenim acuş acuş la Prefectură, dar nu vreau să tratez superficial municipiul natal, aşa că îmi permit un comentariu pe seama haosului din Primărie şi mă întreb stupefiat: „ce Dumnezeu?”. După ce şmecherii din PSD au decis să mergă pe mâna lui Maerean, deşi ştiau cam ce fel de temperament are nea primaru’, tot ei, când au constatat că lucrurile se-mput, au iniţiat acţiunea de decapitare a lui Epifanie Maerean. Şi cum proverbul „nu zi hop, până nu sari gardul” e mai mult decât adevărat, la Primăria Rădăuţi a început jihadul. Nu are sens să mai comentez eu ce a fost pe acolo, că sigur ştiţi cu toţii, însă am dreptul să mă distrez în continuare de ce are să urmeze. Andronachi s-a visat primar… a ajuns, nu contează pentru cât timp. Nici nu ştim dacă a intrat în birou, măcar în week-end, dar e clar că a obţinut votul în Consiliul Local. Asta se întâmpla miercuri, că luni s-ar putea chiar să obţină o hotărâre de dizolvare, şi deja are un mare câştig în mandatul său. Secretarul e pe picior de plecare, că se duce şi mandatul lui, iar ambiţiile rămân în continuare mari la Rădăuţi. Că doar şi numele sunt grele. Concluzie: în spatele haousului nemaîntâlnit la Rădăuţi, cu siguranţă acum domneşte haiosul.
Revenind la Prefectură, nu mă surprinde aproape deloc decizia de a-l numi pe Harasim prefect. Mă surprinde decizia Guvernului de a-l readuce subprefect pe Nistor Atanasă. Adică înjosirea de care a „beneficiat” Nistor din partea Guvernului pe care îl reprezintă cu stoicism pe linie de partid la Suceava este jignitoare de-a dreptul. Ponta, alături de cei cu care formează Guvernul, se joacă cu funcțiile pe aici, prin Provincie, și ba demite, ba numește. Problema nici măcar asta nu e. Problema e că oamenii acceptă, fără comentarii, să fie jucați pe degete, ca și cum a lor coloană vertebrală nici nu trebuie să fie dreaptă. Practic, și în acest caz putem concluziona faptul că haosul domnește cu desăvârșire, iar haiosul din spatele acestuia nici măcar nu conștientizează faptul că noi, spectatorii, râdem din tribune.
Nici nu mai vreau să amintesc de alte domenii unde haosul este la el acasă, iar cei care zâmbesc satisfăcuți sunt de fapt haioșii care stăpânesc moșia.
Lasa un raspuns