Acest text este un plagiat

Imensa majoritate a noastra trebuie sa ne impacam cu soarta de plagiatori. Nu poti fi total original decat daca ai inventa un limbaj nou, inexistent pe Pamant. In fapt gandurile noastre sunt tributare scolii, educatiei in familie, lecturilor individuale, studiului, experientei de milenii a gandirii umane. Toate acestea ne influienteaza modul in care percepem realitatea, care se rasfrange in mintea noastra asemeni fotonilor in oglinda. Cam greu sa vii cu o idee absolut noua, nu? Si totusi creativitatea ramane nivelul suprem al gandirii umane. In afara ei nu ar putea exista progresul. Creatia este un proces complex si contradictoriu, un motiv de neliniste dar si de mari satisfactii individuale. Ea contine doua parti, una a producerii propriu-zise a valorii iar cealalta a recunoasterii sociale a acesteia. O idee neacceptata de societate nu reprezinta nimic. Unele valori isi asteapta momentul istoric al recunoasterii chiar si sute de ani, autorul fiind recompensat post-mortem prin amintirea vietii sale traite in mizerie. Istoria omenirii poate fi la fel de bine privita ca un progres sau ca un regres fata de un moment primordial, de aceea nu ne putem iluziona ca anumite ca anumite idei au o valoare absoluta. Totusi munca, actiunea si creatia au reprezentat intotdeauna repere pentru aprecierea valorii umane. Aceastea devin realitati doar atunci cand sunt recunoscute la nivelul societatii si acceptate ca atare. Prin arta omul a creat o lume a frumosului adresata sufletului iar prin stiinta a dat nastere unei lumi de obiecte adresata comfortului. Astfel, pornind de la momentul alungarii din Rai am modificat total raporturile om-natura, om-obiect, om-simbol si nu in ultimul rand relatiile dintre noi formand o lume noua, rod al artei, stiintei si credintei in Dumnezeu. In actul creator nu suntem insa niciodata pe deplin liberi, in sensul ca suntem conditionati de situatii anterioare, de cunostintele deja acumulate, de cenzura voluntara sau pur si simplu de lipsa intelegerii de catre societate a unui act original. Descoperirea presupune aducerea la suprafata a ascunsului, acel ceva tainic pe care il numim nou. Pentru a fi valid noul trebuie sa capete valoare de adevar precum si de cunoastere autentica, altfel riscam sa mergem pe carari gresite. Cunoasterea unui anumit domeniu trebuie sa fie profunda, altfel ne aflam in situatia da a descoperi descoperitul si sa inventam inventatul. Insa tocmai aceasta cunoastere profunda ne poate impiedica sa devenim creativi in adevaratul sens al cuvantului, ideile deja inradacinate putand fi o frana pentru inovatie. Asa cum adevarul este un instrument al cunoasterii, creatia devine un instrument al culturii. Modul de a percepe lumea este dependent de limbaj si de aparatul conceptual al grupului social. Judecatile noastre sunt conditionate de caracterul de clasa al sistemului de valori pe care le acceptam. Suntem de asemeni tributari factorilor biofiziologici si sociali care actioneaza asupra gandirii noastre. In societatea actuala s-a generat o asteptare foarte mare pentru lucrari de sute de pagini in totalitate originale. La nivelul de perfectionare al domeniului stiintific din zilele noastre a genera in matematica, fizica, chimie doar doua pagini de formule cu caracter de noutate absoluta ar provoca un tsunami pentru domeniul respectiv si ar revolutiona intreaga cunoastere umana. Imaginati-va ce ar insemna o lucrare de 300 de pagini rupta total de valorile anterioare acceptate in stiinta respectiva. Daca acest eseu este un plagiat? Cu siguranta. Am plagiat o parte a gandirii umane de la Aristotel incoace, am plagiat invatatura primita de la profesorii si parintii mei, de la cunostinte si prieteni, cartile pe care le-am citit si toata cunoasterea acumulata in ultimii 5000 de ani, atat cat am putut asimila si eu. Iar daca in afara acestor cunostinte va pare ca am adaugat ceva, se numeste inspiratie, iar aceasta vine de la Dumnezeu si nu imi apartine. Astfel am demonstrat ceea ce era de demonstrat si anume ca acest text este un plagiat.