Potrivit expunerii de motive, în condiţiile în care copilul cu diabet are nevoie de ajutorul părinţilor, fraţilor mai mari sau al bunicilor pentru a-şi administra tratamentul cu insulină şi pentru a-şi satisface nevoile nutriţionale şi de alimentaţie, prevederile Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr.725/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, conform cărora „Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie si administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale” – încadrare ce conferă dreptul la însoţitor – pot fi apreciate ca având un caracter restrictiv.
Acest Ordin intră în contradicţie cu o decizie a Organizaţiei Mondială a Sănătăţii (OMS), în care se spune că bolnavii de diabet au dreptul la însoţitor plătit de stat până la vârsta de 18 ani. Actele normative existente prezintă neclarităţi în ceea ce priveşte drepturile de care beneficiază în prezent copiii cu diabet şi mamele acestora.
„În acest moment, mamele acestor copii încadraţi în gradul de handicap grav primesc indemnizaţie de însoţitor, până când copilul dependent de insulină împlineşte vârsta de 7 ani. La o zi după această vârstă, mamele acestor copii nu mai pot fi însoţitori, iar copiii respectivi, deşi suferă de aceeaşi afecţiune gravă, sunt înscrişi în handicap accentuat”, se mai arată în expunerea de motive.
Completarea art. 58 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap a fost adoptată de Senat, iar în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății vor modifica în mod corespunzător legislația în materie.
Lasa un raspuns