Bunătatea trebuie oferită cu măsură

de Dragoș Huțuleac

Una dintre cele mai neplăcute lecții ale ultimilor ani este aceea că nu trebuie să fii bun cu orice chip. Nu trebuie să fii bun îngreunându-ți ție viața, făcând sacrificii. Trebuie să fii bun numai dacă poți, nu din obligație,  și doar dacă binele pe care îl faci te face să te simți și tu bine. Să nu fie o greutate.

Oamenii care merită să fie ajutați, vor înțelege cele spuse mai sus, ceilalți nu. Ceilalți vor zice că trebuie să fii bun cu ei oricum. Sunt acei oameni care consideră că merită mereu mai mult de la tine, deși nu aduc deloc plus valoare în viața ta. Pur și simplu sunt acolo. Ca o scrumieră într-o casă de nefumători. Ea este prezentă, dar celor din casă nu le este de niciun folos. De aia se folosesc de ea musafirii. Treaba proastă e că, deși de folosesc de ea musafirii, cei din casă trebuie să aibă grijă de dânsa să o curețe și s-o spele după ce aceștia pleacă. Ca să nu se împută. Deci, nu numai că nu le este de folos celor din casă, dar îi și pune la treabă după ce este folosită. Bine, dar unde sa-și pună scrumul fumătorii dacă îi ai ca musafiri? Păi să fumeze afară tu-le muma-n aripă! Să nu fie nesimțiți, să profite de bunătatea ta.

De asemenea, dacă ești bun cu orice preț, fără a te prioritiza întâi pe tine și nevoile tale, cei ajutați nu apreciază efortul depus. Pe moment îți mulțumesc, dar, în sinea lor, încep să te desconsidere. Dacă faci asta repetat, încep să nu te mai respecte și să creadă că eforturile pe care le faci pentru ca lor să le fie bine e ceva ce li se cuvine. Și încep să-ți ceară tot mai multe, și tot mai extravagante, și tot mai exotice. Iar când fac asta, e un semn că nu le pasă de tine. Și cumva au dreptate. Dacă ție nu îți pasă de tine și renunți la prioritățile tale pentru ei, lor de ce le-ar păsa?

Da, dragi prieteni, chiar dacă marile religii ale lumii ne învață să fim buni sub orice chip, pot spune cu mâna pe inimă că marile religii pot să-și bage învățătura asta în fund. Să o bage adânc ca să simtă și ele cât e de nepotrivită. Era mai potrivit să ne învețe că bunătatea trebuie oferită cu măsură. Și nu cu orice măsură, ci cu dreapta măsură. Care dreaptă măsură nu ne învață să dăruim oricât și oricum, ci cât trebuie. Asta e dreapta măsură. Ea se întemeiază pe „cât trebuie”, nu pe „cât vreau”, nu pe „cât imi doresc”, și sub nicio formă nu pe „oricât” sau pe „oricum”.

Așa că, dacă nu fumați, scoateți scrumierile afară din casă, ca să nu vă faceti de lucru inutil.