Este medic ortoped la Spitalul Județean Suceava și face parte din generația tânără, aceea de calitate. N-a apărut la televizor plângându-se, deci aveți mari șanse să nu îl cunoașteți, motiv pentru care vă voi vorbi, pe scurt, despre el.
Nu a avut probleme cu vechea conducere a spitalului, motivând foarte direct că la fel ca și atunci, și acum, el își face meseria cum poate mai bine. N-are nicio problemă nici cu noua conducere militară, atâta vreme cât i se comunică clar ce circuit are de urmat și care sunt regulile pentru ca intervențiile pe care le realizează să fie în siguranță maximă.
Este încrezător că Suceava va depăși acest moment, dar recunoaște că nu e de glumă cu acest virus. Are colegi, bărbați ca brazii, care au fost doborâți fizic și moral de acest dușman nevăzut, iar asta îl pune și mai serios pe gânduri.
L-am întrebat cum e să lucrezi în echipamentele de protecție, iar aici, optimismul și nădejdea au început să bată în retragere…
„Ziua mai e cum e, însă noaptea, e cumplit. Am operat noaptea trecută, iar la un moment dat am avut sudoare până la jumătatea ochelarilor și nu mai vedeam nimic. Dar nu murim acum câteva săptămâni… dacă răbdăm!”
Este negativ deocamdată. Și sperăm așa să și rămână. Avem convingerea că Dumnezeu a știut că va trece prin clipele acestea, însă tot de atunci a știut și că va învinge! Mai ales că prin mâinile sale lucrează însuși El.
Prin el și prin colegii săi care, bolnavi fiind de coronavirus, s-au târâit la 2 noaptea pentru a-i ajuta și pe alți pacienți.
Prin medicii care după gardă mai stau câteva ore la spital și au puterea de a spune „Să fie liniște. O zi safe să avem”.
Medicii de pretutindeni și de la noi au demonstrat, în aceste vremuri, că lucrarea lor nu este o simplă meserie, ci o vocație și un răspuns fidel la chemarea adresată lor de către Doctorul și Tămăduitorul ultim al tuturor.
Cu nobleţe sufletească şi multă putere de a lupta cu viaţa, cu moartea, au demonstrat că ei nu abandonează, deși alții au ales scurtătura.
Pentru acest motiv, vă considerăm „mâna întinsă a lui Dumnezeu asupra lumii”, îngeri în halate albe care, în chip văzut sau tainic, lucrează și veghează la vindecarea aproapelui plecând ultimii de pe câmpul de luptă.
Vă mulțumim pentru jertfă! Să nu deznădăjduiți! La capăt …e tot Dumnezeu! N-are cum să fie rău!
Lasa un raspuns