Am observat, nu foarte mulțumit, că pe măsură ce libertatea s-a revărsat peste România, cetățenii patriei noastre au renunțat la realitate în favoarea scenariilor. Am devenit o populație de hoitari abil conduși de campanii bazate pe poate, parcă și dacă.
Campania „cutremurul abil”, pregătită și anunțată pe surse încă de pe vremea când Traian Băsescu își făcea bagajele la Cotroceni, a început. Prima prinsă și mutată la DNA, Alina Bica, de profesie șefa DIICOT, urmată rapid de Elena Udrea și Videanu. Ziare, televiziuni și comentatori politici s-au repezit să condamne, să sfâșie bucăți suculente din temele zilei, cu toții bucuroși că nu mai trebuie să comenteze reușitele deosebite ale guvernării actuale.
Trecând cu ușurință peste greșelile tehnice ale celor chemați să apere integritatea națională ca și gestionarea cel puțin ciudată a faptelor din această poveste, ziariștii au condamnat-o pe Elena Udrea la multă închisoare, pentru că ei sunt vocea poporului. Vremea lui „nu iese fum fără foc” a cam trecut, atât fumigenele cât și perdelele de ceață artificială putând sta la baza respectivului fum, ca să nu mai vorbim de țigările electronice, dar televiziunile de scandal nu încetează să aplice această metodă.
Singurul lucru pe care eu n-am reușit să-l înțeleg este de când a ajuns România un stat bananier în care justiția se bazează exclusiv de direcția din care bate vântul? De la discursul președintelui Iohannis care cerea decență în actul ziaristic și nevehicularea datelor din anchetele în curs, tot ce auzim este – se pare, probabil și posibil – oriunde accesăm un canal media. Așa cum nu reușesc să înțeleg, oricât mi-aș dori, ce sens are să întrebi un învinuit dacă este vinovat, deoarece, din punctul său de vedere, el are mereu dreptate.
Acest început de an ne aduce surprize neplăcute, de la recrudescența anchetelor Trustului Intact și a renumiților săi analiști și până la apariția altor emisiuni de același gen, în defavoarea lucrurilor certe care se întâmplă sau, mai precis, nu se întâmplă deși sunt promise de ani de zile. Ceea ce românii par să nu știe este că hoiturile miros urât și că asocierea cu turma de hiene duce la viața în întunericul rațiunii. Oameni pe care până mai ieri îi respectam s-au repezit să condamne deși mai e mult până justiția va confirma că procurorii au și dovezi care să susțină acuzațiile prezentate până acum.
Cred că ne petrecem mult prea mult timp făcându-ne filme și scenarii despre posibile viitoruri care, neieșind, ne îngreuiază și mai mult șansa de a naviga prin realitatea zilei de azi.
Lasa un raspuns