Pe 26 noiembrie 2024 a avut loc un tragic accident de muncă în Danemarca. Trei persoane, printre care și doi români în vârstă de 20 și 25 de ani, au murit într-unul dintre cele mai grave accidente din țara nordică din ultimii 30 de ani. Alte șase persoane au fost rănite.
Tragedia a avut loc în timp ce acoperișul unui rezervor de biogaz, la care se turna încă beton, s-a prăbușit. Victimele au căzut în gol aproximativ 25 de metri. Alți români care lucrau acolo au scăpat ca prin miracol. Erau angajații unei firme din Belgia care îi trimisese la muncă în orașul danez Flemløse pe șantierul unei centrale de biogaz. Structura care s-a prăbușit a fost livrată de o firmă germană.
Ancheta publicației Fagbladet 3F, care aparține unuia dintre cele mai mari sindicate din Danemarca, a scos la iveală mai multe nereguli. Bucovineanul Mihai Trisciuc are 49 de ani și este din localitatea Vama. Era șeful echipei de români angajați de firma belgiană Ferbeco trimisă în Danemarca să facă acoperișul unui rezervor de biogaz. Cei mai mulți erau din comuna suceveană Moldovița.
În acea zi fatidică, Trisciuc a ajuns devreme la muncă. Pentru echipa sa trebuia să fie ultima în care lucrau la acoperișul rezervorului. A băut o cafea cu managerul belgian al proiectului și cu un alt coleg, apoi s-au pregătit pentru turnarea unei cantități impresionante de beton peste cofrajul pe care îl făcuseră. Aceasta era susținut de trei stâlpi.
Lucrările au început la ora șapte dimineața. Șeful de echipă își amintește că râdeau și făceau glume între ei, așa cum obișnuiau. Un muncitor polonez de la compania daneză Unicon supraveghea pomparea betonului de la sol. Românii se asigurau că betonul ajungea în matrița de turnare și foloseau vibratoare pentru așezarea acestuia.
Înainte de prânz, construcția de sub acoperiș a început să scârțâie, își amintește tânărul Gavril Rusaniuc, de doar 19 ani. Șeful său de echipă, Mihai Trisciuc, a auzit și el zgomote sub beton. Cei doi, împreună cu Antoniu Rusaniuc, fratele lui Gavril, au intrat în rezervor și au realizat un videoclip al construcției. Aceasta avea 128 de grinzi IPE de susținere, montate într-o structură de tip grilaj circular. Aveau impresia că ceva nu era în regulă.
La ora 12:30, au realizat un alt videoclip în care se vede că muncitorii au reușit să toarne o parte din betonul necesar în cofraj. Gavril Rusaniuc a povestit că un inginer german i-a ordonat să intre din nou în siloz pentru a verifica dacă există probleme cu construcția, dar nu avea experiență deloc în acest domeniu. A observat însă că o parte a structurii se mișcase. „Inginerul german a râs de mine când i-am spus că există probleme cu construcția. Mi-a spus: Desigur că sunt probleme, pentru că ești prea gras”, își amintește el.
I-a spus fratelui său despre situație. Nu erau speriați pentru ci s-a spus că este normal ca pilonii să se miște din cauza înălțimii mari. Fratele său i-a spus să nu mai intre în rezervor, ceea ce i-a adus înjurături din partea inginerului german responsabil de structură.
Mihai Trisciuc își amintește că echipa a făcut o pauză în jurul orei 14, pentru că o parte din beton nu ajunsese pe șantier așa cum era planificat. El a spus jurnaliștilor danezi că a discutat cu managerul belgian despre posibilitatea de a opri lucrările pentru acea zi și de a le continua a doua zi. Însă belgianul și germanul au spus că lucrările trebuiau finalizate în aceeași zi.
În jurul orei 16, muncitorii români au realizat din nou un videoclip în care se poate observa că au reușit să toarne mult beton. Pe la 17.30 a început să se lase întunericul, așa că au fost aprinse luminile din șantier. Erau pe cale să termine ultimul transport de beton.
Un sfert de oră mai târziu, Trisciuc l-a văzut pe managerul belgian coborând de pe acoperiș și intrând în rezervor, dar nu știe de ce a făcut acest lucru. A fost ultima oară când l-a văzut viu. Salvatorii i-au gpsit trupul după câteva zile.
Pe acoperiș, românii lucrau în echipe de câte doi: Gavril Rusaniuc și Mihai Trisciuc, iar Antoniu Rusaniuc, 20 de ani, era împreună cu Adrian Semeniuc. Alți doi colegi polonezi erau la vreo trei-patru metri distanță de ei. Potrivit lui Mihai Trisciuc, muncitorii mai aveau de turnat patru metri cubi de beton, adică le rămânea puțin mai mult de o jumătate de oră de muncă înainte să plece spre Belgia în aceeași seară.
Acoperișul s-a prăbușit brusc și nu a durat mult. „Pe drum în jos, i-am spus lui Gavril: Acum murim. Singurul lucru la care m-am gândit a fost că murim cu toții”, își amintește Mihai Trisciuc. „Știam că o să cad. Nu am avut timp să mă gândesc prea mult. A mers repede. Mă gândeam la tata și la mama”, a spus și Gavril Rusaniuc. Ambii au estimat că a durat cam zece secunde să cadă de la 25 de metri.
Ei au scăpat, dar Antoniu și Adrian, nu. Cel din urmă împlinise cu o zi înainte 25 de ani. Au fost găsiți sufocați sub sutele de metri cubi de ciment, printre fierul contorsionat. Fagbladet 3F a dezvăluit că Antoniu a fost pus să facă suduri la grinzile IPE fără a avea experiență, dar firma germană responsabilă de structură neagă acuzațiile.
„Toni a fost pus să sudeze, deși nu știa cum să o facă”, a declarat Gavril Rusaniuc. „I-am explicat inginerului german că niciunul dintre noi nu știa cum să sudeze și că niciunul dintre noi nu are un certificat de sudor”, a spus și Mihai Trisciuc. Aceste declarații par a fi confirmate de Inspecția Muncii din Danemarca – Arbejdstilsynets.
Pe 9 decembrie 2024, instituția a emis un ordin către firma germană Formtec care a furnizat structura de cofraj. Mai multe suduri de la grinzile de oțel „nu aveau calitatea necesară și/sau erau defectuoase”, conform raportului de inspecție.
Acest lucru a dus, conform Inspecției Muncii, la incapacitatea cofrajului de a suporta presiunea exercitată de cantitatea mare de beton, ceea ce a provocat instabilitate și, în cele din urmă, prăbușirea construcției.
„Dacă nu respectam ordinul inginerului, el ar fi trimis un e-mail firmei, iar noi am fi fost concediați și trimiși acasă în România. Așa că nu aveam de ales” a explicat Gavril Rusaniuc.
Același lucru este confirmat și de Sergiu Tcaciuc, 24 de ani, care a lucrat la centrala de biogaz pe 14 noiembrie 2024. A plecat împreună cu un alt coleg din cauza mai multor nereguli. „Antoniu nu avea calificările necesare. Dar a sudat pentru că ni s-a spus să o facem”, a precizat Sergiu Tcaciuc, referindu-se la inginerul german.
Mihai Trisciuc a confirmat pentru Fagbladet 3F informațiile conform cărora Antoniu Rusaniuc a sudat la structura care s-a prăbușit, luând cu ea trei vieți, inclusiv pe a lui. „I-am explicat inginerului german că nici unul dintre noi nu știa cum să sudeze și că niciunul dintre noi nu avea certificat de sudor. Inginerul a spus că nu este nicio problemă și că nimeni nu este interesat de faptul că nu avem certificat de sudor”, a spus el adăugând că Antoniu a fost singurul care a sudat la grinzile respective. „Antoniu nu ar fi trebuit să sudeze, dar a fost forțat să o facă. Firma ar fi trebuit să angajeze un sudor profesionist, cu certificat de sudură, pentru a face această muncă.”
Fagbladet 3F a discutat și cu familia lui Adrian Semeniuc, celălalt tânăr român decedat în accident. Fratele său mai mare și mama sa au spus că erau în contact aproape zilnic cu Adrian înainte de tragedia de pe șantier și că acesta le-a spus că Antoniu fusese pus să sudeze deși nu avea niciun fel de experiență.
Jurnaliștii danezi au încercat în repetate rânduri să obțină un comentariu din partea inginerului german de la Formtec pentru a-i prezenta criticile muncitorilor români. Într-un răspuns scris, compania susține că se află în contact cu Inspecția Muncii din Danemarca și că deja a contestat mai multe „acuzații false” făcute de autorități.
Compania mai afirmă că lucrările de sudură considerate necorespunzătoare nu au fost realizate de muncitorii români intervievați de Fagbladet 3F. Firma germană subliniază și faptul că muncitorii români nu erau angajați direct de Formtec și susține că nu știa exact ce fel de muncă desfășurau aceștia pe șantier, cu excepția lucrărilor de cofrare.
Formtec a precizat că singurul său angajat prezent pe șantier, inginerul german însărcinat cu supravegherea, nu avea autoritatea de a le spune muncitorilor ce să facă. „El nu a ordonat nimănui care nu știa să sudeze sau nu avea permisiunea să facă acest lucru să efectueze lucrări de sudură. De asemenea, nu avea autoritatea de a amenința pe cineva cu concedierea sau expulzarea și nu a exercitat o astfel de autoritate” a fost răspunsul Formtec.
Potrivit companiei, au fost efectuate doar suduri punctuale pe șantier și nu a realizat suduri critice ale grinzilor. În plus, firma precizează că toate livrările de la Formtec au fost sudate și verificate de sudori certificați. Fagbladet 3F a încercat fără succes să obțină un comentariu de la firma Ferbeco, angajatorul românilor.
Când Mihai Trisciuc a deschis ochii, după căzătură, era întuneric. Nu putea să vadă prea bine, deoarece avea beton în ochi și avea usturimi din cauza acestuia. „Nu știu cum am supraviețuit. Probabil pentru că nu era atât de mult metal acolo unde mă aflam. Am strigat numele celorlalți. Ei nu au răspuns”, a presupus Mihai Trisciuc. A scăpat cu mai multe oase rupte și leziuni interne grave și acum se deplasează în scaun cu rotile sau cârje.
Gavril Rusaniuc și-a revenit la aproximativ 20 de minute după prăbușire. Le-a arătat salvatorilor fotografii cu fratele lui pe care le avea în telefon, în speranța că îl vor găsi. La spital, doi polițiști danezi le-au arătat lui Gavril și Mihai fotografii cu două persoane decedate. Erau Antoniu și Adrian. Managerul belgian a fost găsit sub ciment după trei zile.
Gavril Rusaniuc a fost externat după patru zile și a ajuns acasă la familia sa din România la o săptămână după accident. Trupul fratelui său a ajuns la o săptămână mai târziu. Cei doi prieteni, Antoniu și Adrian, au fost îngropați în aceeași zi, în două cimitire diferite din Moldovița.
Sursa: newsromânia.net
Lasa un raspuns