Să te lași manipulat este o decizie, să fii manipulat înseamnă că nu înțelegi nimic din ceea ce am scris mai devreme.
Viața este precum surâsul. Fără buze nu există surâs precum fără Dumnezeu nu există viață. Cei ce refuză să îşi asume riscul de a le fi respinse ideile nu pot lua parte la construcția unei noi generații. Omul se ridică deasupra celorlalte specii fiindcă a învăţat să îşi pună întrebări. El este un parazit al propriei societăţi, doar că este un parazit inteligent care se specializează. Omenescul cuprinde slăbiciuni, vicii, păcate care pot fi trecute cu vederea, dar şi genocid sau orori care ne fac vinovaţi în fața istoriei şi a propriei conştiinţe. Suntem singurele fiinţe care am inventat mijloace pentru a ne autodistruge. Prioritatea neamului nostru în acţiunea spaţiului naţional trebuie rezervată gândului, trăirii, simţământului românesc. Acesta este patriotism şi nu naţionalism. Conceptul de independență naţională este nu doar politic şi economic ci mai ales intelectual. Precum odinioară ne invadau oștile străine aşa suntem acum invadaţi de o gândire străină nouă, fără să luăm în calcul secătuirea resurselor ţării.
Din păcate spiritul uman nu tinde spre adevăr ci se loveşte de acesta. Furtul unei găini e o crimă, furtul unei economii întregi se numeşte liberalizarea pieţei, privatizare, modernizare…
Societatea în care trăim practică politica faptului împlinit, adică o politică a forţei îndreptată spre un rezultat concret. Trăim într-o lume a disproporţionalităţii între cei mulţi şi cei puţini, cu disproporţii uluitoare privind nivelul de trai şi modul de viaţă. Veniturile, munca, satisfacţiile, plăcerile sunt alocate invers proporţional între nord şi sud la nivel global, între est şi vest în Europa. Mai relevante sunt disproporţionalităţile din cadrul aceleiași comunităţi naţionale sau locale, în care resursele economice reale şi factorii de producţie sunt concentrate în mâinile câtorva persoane a căror voinţă este impusă prin intermediul statului. Acesta din urmă ne cultiva încă din şcoală încrederea deplină într-un sistem făcut pentru a perpetua peste generaţii puterea celor puţini care conduc masele. Subordonarea faţă de ordinea stabilită nu este pusă la îndoială fiindcă se inoculează în mentalul colectiv prin educaţie fiind recompensată de colectivitate. Școala impune cu o mare violență psihologică judecăţile totale şi verdictele fără apel care ordonează gândirea elevilor într-o ierarhie a formelor de excelență pe care aceştia nu le analizează nici măcar în viaţa adultă. Disproporţionalitatea între cei ce vorbesc (minoritatea) şi cei care ascultă (majoritatea) duce la două tipuri de comportamente, unii spre un trai plin de lux, ceilalţi cu grija zilei de mâine, adică a supravieţuirii. E o teribilă disproporţionalitate între cei care au acces la cele mai noi cuceriri ale tehnicii şi problemele reale privind analfabetismul sau semianalfabetismul.
România anului 1989 s-a trezit pusă în faţa acestui sistem rapace capitalist precum o virgină în faţa unei prostituate. Părinţii noştri au fost victimele unor practici pe care pur şi simplu nu le-au cunoscut. Pe vremea lor socialismul ocupase întregul spaţiu public, diferenţele între oameni fiind infime, exceptând aparatul de partid şi securitatea. Mijloacele de comunicare şi manipulare modernă le erau străine, accesul la cunoştinţe şi tehnica redus.
Aşa-zisele revoluţii din spaţiu sovietic au schimbat radical harta politică a lumii. Un nou sistem socio-politic s-a impus pe glob, moştenirile mileniilor de dominaţie a minorităţilor asupra majorităţii găsind noi forme de exprimare, numite democraţii reprezentative.
Din păcate noi, românii, am pierdut conştiinţa a ceea ce suntem sau ce avem. Uităm cu uşurinţă valorile pe care le-am dat acestei lumi. Occidentul a ignorat şi ignoră cu bună ştiinţă originalitatea şi forţa ideilor româneşti, de la tradiţia populară, istorie, literatură, contribuţie în domeniul ştiinţelor exacte. Valoarea gândirii romaneşti nu este motivată sentimental sau dintr-un orgoliu naţional, ci reprezintă expresia necesităţii consolidării unei arhitecturi intelectuale proprii. Conceptul de independență naţională este mai ales tributar gândirii şi mai pe urmă politicului şi economiei. Câtă vreme nu vom gândi cu mințile noastre nu vom avea parte de nici un fel de independentă. Să învăţăm de la alţii e bine, să facem ce e util pentru noi e şi mai bine. Occidentul logic şi material s-a mai întâlnit în istorie cu Bizanţul oriental, metaforic, poetic şi visător. Istoria s-a repetat după secole cu aceleaşi rezultate, noi lipsiţi de bunuri dar plini de speranţă.
„Însă iubirea de moşie e un zid care nu se-nfiorează de-a ta faima Baiazid”… Pentru cine în România de azi aceste cuvinte mai înseamnă ceva? Şi cine mai crede în ele? Dar mai ales cine le cunoaşte? Rostul eseului este un apel la trezirea conştiinţei naţionale, la speranţa într-o Românie conştientă de propria valoare în fața Europei, a înţelegerii voinţei Pământului pe care călcăm de secole şi a viitorului copiilor noştri, scris nu doar cu sângele înaintașilor ci şi cu pragmatismul nostru.
Lasa un raspuns