Autor al unor melodii deosebite, mereu oarecum lateral de curentul momentului, Profesorul, așa cum este numit de fani și prieteni, este un perfecționist. Unele melodii sunt lucrate de el ani de zile până să ajungă să fie cântate și cunoscute, dar, o dată spartă tăcerea, rareori mai sunt uitate. Beneficiind de aportul poetic al soției Laura și de corespondența sufletească ce îi unește în viață și în cântec, Cornel Angelescu este cu siguranță un împătimit al lucrului desăvârșit ceea ce face ca fiecare dintre compozițiile sale să fie cumva speciale. Posesor al unei sensibilități deosebite și al unei viziuni sănătoase asupra vieții, Cornel Angelescu reușește de cele mai multe ori să surprindă prin combinațiile total neașteptate dintre muzica sa și versurile alese drept text.
Profitând de controlul superior al chitarei și de un bun simț componistic ceva mai rar întâlnit, Cornel își permite să se joace cu sensurile cuvinelor cum face în „Fabulă” sau să deseneze peisaje filosofice adânci ca în „Balada vânzătorului de brazi” împingând limitele spre extreme neașteptate, de la folkul geometric și până la colindul filosofal. Spectacolele în care apare sunt, oricând și oriunde s-ar întâmpla ele, o prelungire a vremurilor studenției, o tinerețe păstrată într-un timp 0 al scenei.
Îndrăgostit definitiv de muzică și poezie, Profesorul nu s-a socotit niciodată cu adevărat artist, n-a căutat luminile scenei sau recunoașterea publicului, fiind mai preocupat să dăruiască bucurie semenilor decât să adune taxe de intrare sau să vândă CD-uri. De altfel nici nu are încă un CD care să conțină piesele sale deoarece nu are banii necesari realizării unuia care să satisfacă dorințele sale iar realizarea unuia ieftin nu îl interesează. După ani de prezență în viața muzicală Suceveană, abia în acest an, la insistențele prietenilor, s-a apucat serios de realizarea unui asemenea CD, care va conține 18 dintre cele mai iubite piese ale sale, dar, perfecționist cum îl știm, va mai dura ceva până ce el va vedea lumina zilei.
Lasa un raspuns