Componenta “straina” a Zilelor Visniec

Acest institut se află în nordul Franţei, în localitatea Charleville-Meziere şi a fost înfiinţat de românca Margareta Niculescu în urmă cu mai bine de 25 de ani iar Eric l-a absolvit în 2002. De atunci, propulsat de talentul şi dedicaţia sa, a străbătut pământul în lung şi-n lat iar acolo unde n-a ajuns personal, au ajuns rezultatele muncii sale, măşti sau marionete dedicate anumitor spectacole. Eric Deniaud recunoaşte că a fost atras către această formă de artă deoarece ea reprezintă o întoarcere la natural, pentru că marionetele au fost mai întâi pentru adulţi şi abia pe urmă pentru copii. De asemenea, susţine că spre deosebire de teatrul normal, supus cenzurii, spectacolul de marionete conferă o mai mare libertate de exprimare, câştigând astfel teritorii dincolo de graniţele admise. Marionetistul este artist de două ori, deoarece, pe lângă folosirea unor obiecte create de alţii, foloseşte în spectacole măşti şi marionete create de el. Artizan, regizor şi interpret, Eric Deniaud a găsit în Matei Vişniec o sursă perpetuă de inspiraţie, colaborarea dintre cei doi fiind foarte bună. Piesa prezentată în Festival Voix dans le Noir (Voci în noapte) este o realizată folosind texte din lucrarea “Teatrul descompus sau Omul pubelă” a lui Matei Vişniec. Reprezentaţia este o îmbinare foarte reuşită de teatru de avangardă cu un spectacol de sunet şi lumină, unde talentul lui Eric este relevat plenar. Dacă lipsa unor spaţii potrivite şi limba franceză pot fi socotite inconveniente în România, impresia dispare după primele momente şi este înlocuită de admiraţia pentru agilitatea interpretului, pentru controlul său asupra propriei voci şi, ceva mai târziu, pentru atmosfera de ireal a textului. Cred că nu putea exista o ilustrare mai potrivită pentru anumite texte ale lui Matei Vişniec decât acest teatru de marionete pentru adulţi care se doreşte a fi o armură a absurdului creată pentru a ne apăra cumva de irealul vieţii înconjurătoare. Demontarea drobului de sare din existenţa noastră, chiar şi prin absurd, nu poate fi decât benefică societăţii şi individului, contribuind la starea sa de libertate.