Am mai mult curaj să mă duc în fața unui pluton de execuție decât să merg la Poștă. Pe cuvânt! În urma numeroaselor interacțiuni pe care le-am avut cu Poșta Română în ultimii doi ani, sunt convins că doamnele de la ghișeu, indiferent de oficiul poștal unde lucrează, primesc un spor salarial substanțial pentru a fi înăcrite. Altfel nu se explică comportamentul dumnealor! Ca să fiu clar, mă refer la angajatele Poștei Române care lucrează doar la ghișeu. Cele care sunt pe teren, au fost de fiecare dată drăguțe și eficiente în rezolvarea oricărei probleme. Cu domni, nu am avut de-a face până în momentul de față.
În urma experiențelor repetate avute cu aceasta instituție publică, am impresia că viitorul faliment al Poștei Române se datorează în proporție de cel puțin 60% atitudinii celor care interacționează cu publicul. După mai multe experiențe neplăcute, în mod cert nu vei mai apela la serviciile lor și nu vei mai trece pe-acolo decât dacă nu ai nicio scăpare. Alt motiv ar fi acela al aparaturii pe care o folosesc angajații, aparatură care nu mai are treabă cu realitatea de cel puțin 15-16 ani, o aparatură care te ține pe loc și pe tine și pe prestatorul de servicii. Dar asta este o problemă secundară. Ceea ce distruge cu adevărat sistemul, sunt oamenii. Atunci când aceștia nu știu să comunice cu clienții, se termină. Clientul vrea să aibă o experiență măcar decentă, dacă nu plăcută, cu cel pe care îl plătește pentru anumite servicii. Dacă această experiență lipsește, clientul renunță la serviciile sale. Simplu ca bună ziua! Nu e nicio teorie a conspirației. Poșta Română pur și simplu moare datorită nesimțirii de care are parte contribuabilul atunci când ajunge la ghișeu. Nu poți fi umilit în mod repetat și să accepți această situație mai departe. Prin urmare, te vezi silit să renunți la serviciile lor, deși au prețuri destul de competitive, o gamă de servicii complexă și bine gândită despre care publicul nu are cum să afle niciodată, pentru că cei de la Poșta Româna habar nu au să se promoveze pe sine prin și cu ajutorul angajaților, ce să mai vorbim de mijloacele de promovare în masă deja existente.
Măcar dacă ai avea parte de atitudinea lor sictirită doar în zilele pline, când coada este până în drum și ghișeele gem de colete, plicuri, etc.! Atunci poate le-ai găsi doamnelor de-acolo o scuză, dar când prin Poștă bate vântul sau se aude musca de câtă liniște poate fi, îți dai seama că pur și simplu le lipsește bunul simț. Sunt foarte curios câte dintre doamnele de la ghișeu se vor putea adapta pieței muncii capitaliste, după ce ies din comunismul specific instituției pe care o slujesc. Am ferma convingere că nici una nu va rezista mai mult de 2-3 luni ca angajată pe un post similar la o firma privată care prestează aceleași servicii. Prin urmare, peste câțiva ani, când Poșta Română fie va face restructurări, fie va da faliment, vom avea parte de câteva mii de persoane pensionate pe caz de boală din această instituție. Nu pentru că boala acestora chiar ar exista, dar sistemul public nu-și abandonează niciodată supușii… Vom trăi, vom vedea și vom folosi curieratul rapid până atunci, indiferent de costuri. Amin!
Lasa un raspuns