Boboteaza este, fără îndoială, cea mai importantă sărbătoare de la începutul noului an. Plină de semnificații oculte, poate mai numeroase decât sensul ei creștinesc, această sărbătoare vine însoțită de o suită de tradiții și obiceiuri care, din punctul meu de vedere, mai degrabă fac trecerea de la păgânism la creștinism și nu o putem rezuma numai la specificul ei ortodox.
Poate cele mai ciudate obiceiuri practicate cu această ocazie sunt cele legate de văzutul ursitului, în acest sens existând o serie de practici care sunt destul de departe de preocupările creștinești.
Cea mai nevinovată dintre ele este și cea mai cunoscută, când fata care se gândește la măritiș postește tot ajunul Bobotezei și noaptea își pune sub pernă un fir de busuioc sfințit, iar băiatul pe care îl visează se spune că ar urma să-i fie soț.
Tot în județul Suceava, în satele de pe lângă Fălticeni, era obiceiul ca fetele care doreau să-și afle alesul să postească post negru, inclusiv fără apă, întreaga zi din ajunul Bobotezei. Seara, trebuiau să facă din făină de grâu o turtă fără drojdie, dar cu multă sare, pe care o coceau pe plită. Înainte de somn, după rugăciuni, mâncau turta respectivă și băiatul care în vis le dădea apă, era viitorul soț.
Alt obicei legat de aflatul ursitului, presupunea tot post întreaga zi, apoi la miezul nopții, fata se dezbrăca complet și după ce rostea un descântec (pe care încă nu l-am aflat), aprindea o lumânare în fața oglinzii si chipul viitorului soț ar fi apărut acolo odată cu flacăra. Dacă flacăra s-ar fi stins imediat, insemna că soțul urma să moară la puțin timp după căsătorie.
O variantă similară cu cea de sus, dar care nu implica nuditate, presupunea aceleași pregătiri numai că în loc ca fata să se așeze goală în fața oglinzii, ieșea la miezul nopții din casă in cămașă de noapte și se uita cu lumânarea aprinsă în fântână, în luciul apei urmând să se reflecteze imaginea viitorului soț.
Acum, din fericire, am evoluat, ne-am modernizat și fetele nu mai trebuie să postească sau să stea goale în fața oglinzii ca să-și vadă alesul. E suficient să meargă la sală, la solar, să țină dietă (nu neapărat în ordinea asta, dar toate cele enunțate fac parte din ritualul contemporan de „împerechere”) și să se pozeze goale sau aproape goale pe rețelele de socializare, chiar zi de zi, iar cine le dă mai multe adoruri, în mod cert ăla e alesul. Și fac o casă cu el…de chibrituri, care arde ca una de paie.
Lasa un raspuns